Etichete

, , , , , , , , , , , , ,


ilie geamNu mă pot trezi destul de repede ca să nu-l găsesc postat în geam, rezemat de pervazul special montat la douăzeci de centimetri peste cel original, ca să-i ofere tot confortul.  E destul sa-i arunci o privire ca sa te edifici asupra vremii: poarta vesta peste camasa? E racoare. E doar in tricou? Se incalzeste pe afara! Ii vezi burta dodoloata sub maieul alb? E primavara! Il vezi cum apare si dispare de la geam, cu bustul gol, zarindu-i slipul ori de cate ori intra la camara de după geam, poti fi sigur, sunt peste 25 de grade la umbra!

A lipsit o saptamana, ca tot omul, plecat fiind si el in concediu. Zau ca nu mi-am dat seama decat dupa vreo doua zile ca nu mai e in geam! Imi ramasese intiparita pe retina imaginea acelui monument al plictiselii ce urmareste totusi cu destul de mare interes tot ce misca in cartier. Cel putin pana se intinde campul lui vizual. O nunta, o figura cunoscuta sau -doamne fereste-, ambulanta il mai trezesc din letargie si atunci fara sfiala isi ia binoclul- unul mare, negru, cu greutate si bataie lunga, banuiesc, de examineza spatiul dintre cele doua blocuri.

Seara il gasesc tot acolo si cat de statornic pazeste acel pervaz, imi vine sa cred ca ar ramane acolo si peste noapte, de ar putea dormi in picioare. Uneori, cand are musafiri in bucatarie, tuna si fulgera, ca sa nu-si tradeze numele! Nu de suparare, dar asa e vocea lui, necizelata, ca al unuia care vorbeste rar, dar apasat. Caci stie el ce spune!

Hai, la multi ani, Ilie!