Etichete

, , , , ,


IPS IRINEU BISTRITEANULAzi dimineaţă când m-am uitat pe fereastră, am avut impresia că sunt în faţa unei scene,imediat după ridicarea cortinei, când actorii n-au apărut încă. Un cer senin, pe care se vedea doar o dâră lăsată de un avion ce se îndrepta aproape în linie dreaptă către infinit, un soare promiţător de cald şi ciripitul de păsărele întregeau tabloul dimineţii. Niciun geam deschis, nici o privire iscoditoare. Nu trecea nicio maşină, niciun câine sau pisică…de parcă ar fi fost cartierul un sat părăsit!
Liniştea dinaintea furtunii? Nu chiar furtună, dar o hărmălaie aproape de nedescris tot avea să vină! Ca în a doua zi de Paşti, au început slujbele. La catedrală „Christos a înviat a din morţi”,anul acesta intonat într-un ritm mai domol, mai tânguit, în timp ce la biserica reformată la nici 100 de metri distanţă băteau clopotele, dând întrecere cu ortodocşii. Enoriaşii de ambele culte hălăduiau spre biserici. Primii mai încet, şovăind parcă urcau multele trepte ale catedralei, reformaţii în pas vioi, ca să nu întârzie, se grăbeau spre turnul de unde se auzea dangătul clopotelor.
Pentru cine bat clopotele? Şi de ce atât de multe ori? Popa nu predică de două ori pentru o babă surdă, dar clopotarul de ce trage clopotele de atâtea ori?
La catedrală, încă de aseară a fost agitaţie mare. O duzină de femei dădeau de zor cu mătura pe trepte, iar dimineaţa doi domni serioşi îmbrăcaţi la costum au ieşit din biserică, purtând câte un scaun cu spătar pe care le-au aşezat în parcarea din faţa bisericii.Au dispărut de după colţul catedralei ca la scurt timp să reapară cărând fiecare câte o bancă, pe care le-au aşezat în faţa scaunelor, pe care le-au luat apoi şi le-au dus înapoi în biserică. Toate aceste mişcări bine calculate de a păstra libere două locuri de parcare, îmi întăreau convingerea că se aşteaptă un oaspete de seamă în cursul dimineţii. Şi nu m-am înşelat. Dovadă că telefonul fără fir funcţionează până şi în asemenea locuri sfinte, ultima dintre reluările cu „Christos a înviat din morţi” brusc s-a întrerupt, iar la capătul străzii a apărut o maşină neagră ce a tras exact pe locurile păstrate libere de cei doi domni la costum. Din maşină s-a dat jos un şofer purtând haine de călugăr, a ocolit iute maşina şi i-a deschis portiera pe partea opusă. Pe trepte între timp s-au aşezat pe două rânduri enoriaşe cu batic pe cap şi cu buchete de flori în mână. Cel care s-a dat jos din maşină nu era altul decât Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei!
Braţe întregi de flori au fost încărcate în portbagajul maşinii, în semn de preţuire faţă de înaltul oaspete, care înainte de plecare i-a binecuvântat pe cei care l-au aşteptat la ieşirea din catedrală.
Maşina neagră din care IPS Irineu făcea cu mâna spre trecători s-a îndepărtat prinzând viteză, enoriaşii au plecat spre casele lor,s-au calmat şi clopotele şi spre după-masă liniştea patriarhală s-a aşternut din nou peste cartier!