pui-de-gainaNu-i de mirare că nu m-am simţit atrasă de medicină! Mi-a fost destul câte am văzut prin curtea clinicii şi pe culoarele spitalului unde lucra mama, ca să-mi piară cheful de joaca de-a doctorul! Îmi amintesc de o duminică după-masă, o zi cu soare când a intrat în curte o femeie îmbrăcată de lucru, cu şorţ alb peste un halat nu ştiu ce culoare putea să aibă sub penele de găină ce o acopereau aproape în întregime, iar din mână îi şiroia sângele peste pansamentul improvizat din cârpe de bucătărie. O privelişte de neuitat, mai ales că mi-e oroare de pene! O fi de la răzbunarea neamului de orătănii ce creşteau prin grădiniţa de dincolo de casă. Îmi amintesc de puii aceia mici cu puf galben pe care i-am decimat spre disperarea mamei, ba deschizând şi închizând portiţa, după care o anunţam pe mama: nu ştiu ce se întâmplă, dar se cam prăpădesc puii! Nu aveau viteza necesară de a se strecura îndeajuns de repede şi mai rămâneau prinşi cu portiţa, ba le făceam baie în ligheanul cu apă. Pesemne nu erau raţe, pentru că nu apreciau grija mea pentru igiena lor! Apoi într-o noapte m-am trezit ţipând! Am avut un coşmar, de mi-a luat ceva timp să realizez că e doar un vis urât! Se făcea că eram în fosta grădină, „naţionalizată” pentru a da loc unui teren de sport pe care îl întreţinea Mihaly bacsi. Avea un set de mături din sorg legate una lângă alta cu o şipcă ce contiuna într-o coadă de mătură, cu acest instrument  brăzda zgura roşie de pe teren atât de frumos, încât şi o muscă de s-ar fi aşezat pe el, ar fi fost observată şi luată la rost de bătrânul cu nelipsita pipă în colţul gurii. Îl mai ajutam şi noi câteodată, dar după ce a închis poarta nu mai aveam voie pe teren. Numai că gardul nu era înalt iar noi îl şi escaladam, că doar unde puteam juca mai bine mingea decât pe un teren de volei adevărat? Revenind la coşmar, pe marginea terenului era o construcţie ciudată din metal vopsit în albastru deschis, un paralelipiped în picioare, cu multe legături între laturi şi sus de tot un scaun pentru arbitru. În vis se făcea că eram în mijlocul construcţiei şi roată pe fiecare legătură şi peste tot unde se puteau agăţa cu picioruşele subţiri terminând în gheare îndoite şi ascuţite, erau păsări! Încă nu ştiam de Hitchcock, dar se putea inspira de acolo! De atunci mi-e groază de pene! De păsări. Nu am mai pus mâna de atunci pe niciun pui, pe nimic ce are pene! Ce fel de gospodină vei fi dacă nu ştii să tai o găină? -mă întrebau mătuşile şi mama se reuşina că nu a reuşit să mă înveţe, dar eu o linişteam: Lasă, că pe când voi fi mare găinile se vor vinde gata omorâte şi dezbrăcate de penele  ce miros îngrozitor când e opărâtă găina ca s-o jumuleşti! N-am avut dreptate?

Într-o zi în piaţa mare m-a lăsat mama să ţin plasa cu găina legată la picioare până a plătit ceva la o tarabă. Eu ţineam plasa cu mâna întinsă, ca nu cumva să se atingă de mine, găina aşezată incomod cu ghearele agăţate de ochiurile plasei de plastic albastru, a stat cât a stat apoi a început să se zvârcolească, ea cotcodăcea şi zvâcnea, eu strigam îngrozită că iese din plasă…ea se zbătea, eu săream…până când am scăpat plasa din mână. Oribilă privelişte o găină legată de picioare ce dă din aripi ridicând praful pieţei şi o fetişcană de 8-9 ani care strigă după mama, care la rândul ei strigă după ajutor: prindeţi găina! prindeţi-o!

Dacă tot veni vorba de terenul lui Miha bacsi nu pot să nu-mi aduc aminte de echipele de Crucea Roşie ce veneau să exerseze pe terenul nostru, când nu se antrenau fetele la volei sau arcaşii de la tir. Bineînţeles că participam şi noi! Aşa s-a întâmplat că m-au prins pe post de cobai cei de la Crucea Roşie şi m-au legat fedeleş, ba cu piciorul în ghips, ba gâtul -ferească sfântul!, ba cu braţele, ba cu trunchiul…şi nu glumeau, mă bandajau de parcă eram victima şi mă treceau cu targa peste obstacole, cu măstile acelea verzi rămase din ultimul război trase peste faţă…nu mi se părea deloc distractiv! După ce i-am dibuit, a doua oară nu m-au mai prins! De cum au intrat pe poartă m-am pitit în dulapul de haine şi nu era chip să mă scoată de acolo până ce nu îi ştiam plecaţi dincolo de pod! Mi-a fost limpede de pe atunci că n-am să mă fac medic!

Revin