Made in Romania

Etichete

Nu mă refer la bocanci de sport (s-a închis fabrica de la Reghin), nici la salamul de Sibiu (prea mulţi încearcă să-l falsifice). Mă refer la un produs de cultură, da aţi citit bine. Cultură, mai există şi aşa ceva cu eticheta „Made în România”. Duminica trecută la Stockholm, la cel de al XVIII-lea festival internaţional al filmului, românul Cristian Mungiu a mai obţinut un premiu pe lângă Palmierul de Aur de la Cannes, din acest an. Filmul cunoscut cu denumirea scurtă de 432 a fost distins cu Bronze Horse. Premiul pentru cea mai bună actriţă a fost decernată Anamariei Marinca, interpreta Otiliei. Ca să faceţi o comparaţie, un alt film premiat a fost „Expirat” de Cecilia Miniucchi (Jason Patric, distins cu premiul pentru cel mai bun actor), iar Paul Schrader, cel care a scris scenariile pentru Taxi Driver şi Raging Bull, a fost distins cu premiul pentru întreaga activitate. Amatoare de filme româneşti, nu mă mir dacă mai luăm şi câte un premiu. Filmul lui Mungiu a făcut senzaţie peste hotare prin ceea ce la vremea respectivă în România era considerată doar un fapt divers. În ţările civilizate planingul familial era ceva normal, pe când dincoace de cortina de fier, din falsă pudoare, era subiect tabu. Barza de serviciu continuă să aducă în cioc copilaşii mai mult sau mai puţin doriţi. Aşa s-au născut decreţeii, aşa au rămas unii fără mamă, aşa au ajuns femeile după gratii. Pentru că sute, poate mii de femei au stat şi au numărat 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile până au reuşit să dea de un vraci care a semnat paşaportul lor spre lumea umbrelor. Un adevăr dureros din istoria unui popor ajunge să fie premiat de lumea civilizată care apreciază ineditul, dar nu pătrunde tragicul povestirii incredibile!