Dacă v-aţi aştepta ca trecând pe lângă un cabinet de stomatologie să auziţi ţipete şi vaiete de durere, sau ţârâitul strident al frezelor dentare ce-ţi zgârâie timpanul, aşa ca pe vremuri, să ştiţi că vă înşelaţi. După ce depăşiţi stresul primei consultaţii la dentist, aşezaţi comod pe modernul scaun stomatologic, parcă vă mai lasă şi durerea de măsea ce v-a pus pe drumuri! Treceţi apoi pe la un radiolog dentar- un alt loc decupat parcă dintr-un film de science-fiction şi până la următoarea vizită la cabinet, aţi putea jura că nici nu v-a fost frică vreodată de stomatolog! Mai ales dacă medicul e unul dintre puţinii medici stomatologi pricepuţi care nu s-a lăsat prins de mrejele occidentului şi n-a plecat din ţară! Un tânăr medic, cu dublă specializare, care îşi iubeşte meseria, lucrează cu plăcere şi se bucură împreună cu pacientul pe care-l învaţă din nou să zâmbească! Despre cine este vorba, aflaţi din interviul de mai jos:

Reporter: Cum v-aţi prezenta în câteva cuvinte cititorilor noştri?

Câmpean Cristian Adrian: Sunt târgumureşean. Mă numesc Câmpean Cristian Adrian şi am 36 de ani. După terminarea Liceului Teoretic „Unirea” , profilul biologie, am urmat Facultatea de Medicină Generală, secţia Medicina Militară la UMF Târgu Mureş, după care am absolvit şi Facultatea de Medicină Dentară la Universitatea de Medicină şi Farmacie  „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca.

 

Rep. : Medic militar şi stomatolog…civil?

CCA: Am fost din totdeauna atras de materiile reale şi mi s-a părut firesc să urmez medicina. Sincer, nu mă vedeam făcând altceva, dar trebuie să recunosc că un rol a avut şi îndrumarea părinţilor mei. Mama îmi spunea mereu că e foarte important să am o meserie, să mă pot descurca indiferent unde aş ajunge în viaţă. De altfel consider că e foarte important ca părinţii să-şi îndrume corect copiii şi refuz să cred în teoriile de genul „las’ să facă ce vrea copilul atâta vreme cât e fericit!” Ţin să-i mulţumesc şi pe această cale mamei mele pentru sprijinul oferit , mie şi surorii mele deasemenea, pentru că ea ne-a  susţinut şi ne- a ambiţionat când ne mai părăsea entuziasmul..

Rep.: Cum aţi ajuns de la UMF Târgu Mureş la…Cluj-Napoca?

CCA: După terminarea Facultăţii de Medicină Militară am primit grad de ofiţer şi am fost medic stagiar la Spitalul Militar de Urgenţă „Carol Davila” din Bucureşti, iar după stagiatură am fost repartizat medic militar de medicină generală la Floreşti, judeţul Cluj. Tot atunci am început şi Facultatea de Medicină Dentară şi acolo am cunoscut-o pe soţia mea, pe atunci studentă tot la stomatologie. De atunci suntem împreună şi  avem şi doi copii minunaţi, Doru şi Mircea.

 

 

Rep. : Şi de la Cluj…înapoi la Târgu Mureş, ce v-a adus?

CCA: După terminarea Facultăţii de Stomatologie am avut oportunitatea de a lucra sub îndrumarea socrului meu, un  medic  cu o vastă experienţă, dr. Baba Ioan, la cabinetul acestuia din Tîrgu Mureş.  Această şansă a însemnat foarte mult pentru mine, şi de atunci lucrez în privat împreună cu soţia mea.

Rep. : Cu ce  greutăţi se confruntă  un proaspăt absolvent de medicină?

CCA:  Cred că principala greutate pe care o întâmpină aproape orice absolvent de medicină este cea materială. În primii ani de la absolvire pregătirea pentru rezidenţiat presupune multe ore de muncă, nenumărate gărzi, metri cubi de cărţi, multe congrese şi cursuri. Toate acestea înseamnă mulţi bani în condiţiile în care toată lumnea ştie cum sunt salariile medicilor şi mai ales ale rezidenţilor. Aceasta este perioada cea mai grea pentru un tânăr medic şi tot în această perioadă mulţi decid să părăsească sistemul şi să lucreze în afara ţării. Activitatea medicului stomatolog desfăşurându-se mai ales în mediul privat  tot partea financiară e principalul obstacol de care acesta se loveşte la început de drum. Un cabinet privat presupune costuri mari de infiinţare şi utilare cu materiale performante.

Rep.:  Cum explicaţi frica de stomatolog?

CCA.: Frica de stomatolog este în strânsă legătură cu lipsa prevenţiei. Dacă de mici, copiii ar fi aduşi la stomatolog la controale regulate, pentru tratarea micilor afecţiuni care nu sunt dureroase, atunci ca adult nu ar  mai exista acea fobie de stomatolog. La noi în ţară, stomatologul este asociat cu durerea tocmai pentru că pacientul de cele mai multe ori ajunge la noi într-un stadiu avansat al afecţiunii dentare când şi tratamentul este mai complicat. Bineînţeles că sunt şi afecţiuni dentare care produc durere, dar prin vizita la un medic stomatolog  această durere ar trebui indepărtată prin tratarea afecţunii provocatoare. Frica de stomatolog de fapt este frica de durere. Aceasta nu poate fi combătută decât prin conştientizarea faptului că o prevenţie corectă înseamnă un adult fără afecţiuni dentare, acesta însemnând un adult fără durere de măsea!

Rep.: Când ar trebui să înceapă prevenţia?

CCA: Apariţia primilor dinţişori de lapte ar trebui să coincidă cu prima vizită la stomatolog. Astfel ar putea fi prevenite anumite afecţiuni care în timp duc la tratamente cu costuri ridicate şi s-ar obişnui şi pacientul că prevenţia nu doare şi de fapt este şi o chestie economică. E mai ieftin să previi decât să tratezi!

 

 

Rep. : Credeţi că pe lângă medicul de familie ar trebui să avem şi dentist de familie?

CCA: Nu neapărat. Fiecare medic stomatolog îşi are pacienţii pe care îi merită şi invers! Adresabilitatea către medicul stomatolog nu trebuie să fie legată de vreo listă ca la medicul de familie. Pacientul trebuie să aibă libertatea de a-şi alege  orice medic stomatolog îşi doreşte. Şi din fericire are această libertate, la fel şi medicul.

 

 

Rep.: Mai nou se vorbeşte tot mai de  implant dentar. Ce înseamnă?

CCA: Mai nou, doar la noi în România. În occident şi în Statele Unite ale Americii implantul este metoda de tratament protetic încă din  anii ’60. Implantul dentar înseamnă inserarea unui dispozitiv în osul mandibulei sau al maxilarului pentu înlocuirea unei rădăcini dentare care s-a pierdut. După o anumită perioadă de osteointegrare acest implant urmează să fie  încărcat cu o structură care va înlocui coroana unui dinte. Practic prin acest implant dentar înlocuim un dinte natural care s-a pierdut cu altul artificial.

Rep.: Medicul stomatolog lucrează în echipă?

CCA: Medicul stomatolog, tehnicianul dentar şi radiologul formează o echipă. În stomatologie fără aceasta nu se poate! Împreună cu Opriş Livius, tehnicianul şi prietenul meu formăm o echipă extraordinară!

Rep.: Încă nu s-a stins ecoul scandalului dezinfectanţilor. Ce rol au dezinfectanţii în stomatologie?

CCA: Dezinfectanţii şi în stomatologie sunt esenţiali. Nu ne dorim ca vreun pacient să plece din cabinet mai rău decât a venit. Recrudescenţa virusului hepatitic B este arhicunoscută iar asepsia şi antisepsia trebuie tratată cu mare responsabilitate. Aici intervin dezinfectanţii pe care noi îi folosim. Aceştia trebuie să fie eficienţi şi să avem convingerea  că folosiţi corect, ei  îşi fac treaba.

 

Rep. : E adevărat că se poate muri de la o măsea stricată?

CCA: Avem câteva  cazuri raportate. Se poate ajunge ca de la o  infecţie a măselei să ajungă la deces. Sunt cazuri extreme cu pacienţi imunodeprimaţi care s-au prezentat într-un serviciu de specialitate mult prea târziu. Îmi place să cred că în era antibioticelor şi a medicilor supraspecializaţi nu se mai poate muri de la o măsea infectată!

Rep.: Ce sfat aţi da tinerilorcare ar vrea să urmeze stomatologia?

CCA: Sfatul meu e să o urmeze. Este o facultate grea, dar frumoasă, iar meseria de medic stomatolog este una şi mai frumoasă. Este foarte plăcut să vezi cum efectiv poţi să îi iei durerea unui pacient cu mâna sau să îi schimbi aspectul şi confortul cu o lucrare protetică. Un om care poate zâmbi este un om mai fericit!

Epilog:

Pe stomatologul Câmpean Cristian Adrian l-am întâlnit într-un apartament de la parterul unui bloc transformat în cabinet stomatologic.  Sala de aşteptare e într-un hol micuţ,  dotat cu două fotolii mici îmbrăcate în piele ecologică roşie, o plasmă pe perete, o măsuţă cu reviste şi un bol cu bomboane întregesc mobilierul. De pe un perete acoperit cu un poster de reclamă, ne zâmbeşte o gură roşie plină cu dinţi albi, frumoşi şi uniformi, dinţi la care visăm cu toţii. Un alt perete înveseleşte atmosfera cu flori mari colorate pe fundal alb. Dincolo de perete, într-o ambianţă prietenoasă, sub lumina reflectorului, aşezat pe scaunul stomatologic e un pacient care a învins deja frica. Medicul stomatolog dă indicaţii scurte: „muşcăm, scuipăm, respirăm pe nas, clătim, v-a durut?” Pacientul uluit, trebuie să recunoască: nu l-a durut! „Ce v-am spus?”- Jubilează stomatologul. Şi continuă lucrarea. „Mai avem o rădăcină şi gata!”

Abia la plecare observ un tablou pe perete: un căţel stă de şase în timp ce un copil cu un bandaj pe faţă tocmai a scrijelit cuvântul „Minciună” sub un afiş  pe care scria: „Stomatologie fără durere”. În cabinetul doctorului Câmpean chiar se practică stomatologie fără durere! Nu e o minciună!

(publicat în PUNCTUL  nr 583)