A doua crimă oribilă în decurs de două luni. Luna şi Crima. Nu ne-am dezmeticit bine după cazul ce ne-a ţinut atenţia trează înainte de Crăciun şi iată că începem anul cu o execuţie în stil mafiot. Agresorii şi victimele lor sunt tineri. Şi toate astea în tîrgul nostru patriarhal, ce îl asemuiam cu locul unde nu se întâmplă nimic!

Dar, din păcate se întâmplă lucruri oribile!

Mă-ntreb, ce fel de om poate fi-dacă mai poate fi numit astfel, cel care ridică mâna asupra unei femei? Dar dacă mai ia şi un obiect contondent în mână? Dar dacă îl şi foloseşte pentru lovire? Dar cel care face rost de o armă de vânătoare şi o ucide cu sânge rece pe concubina sa?

Cine e de vină că s-a ajuns aici? De când lumea au existat dereglaţi mentali şi victime mai mult sau mai puţin inocente. Dar azi, ceva se-ntâmplă! Violenţa în familie a ajuns la ordinea zilei.

Cum de s-a ajuns aici? Din lipsă de educaţie? Din cauza famililor dezorganizate? De prea mult bine şi câinele turbează? Ori tocmai sărăcia şi frustarea ar fi de vină? Nu putem decât să speculăm cauzele, nu avem cum să ghicim resortul ce declanşează asemenea reacţii fatale în mintea agresorilor!

Cum a ajuns femeia obiect de decor? Femeia muză, femeia mamă, femeia gospodină! Agresată verbal, umilită sau chiar lovită, lipsită de libertate, sechestrată, exploatată sexual? De ce suportă toate jignirile, crezând de fiecare dată că asta va fi ultima? Că nu se va mai repeta? De ce iartă, de ce nu poate scăpa  de sindromul Stockholm? De ce se consolează spunându-şi că de dragul copilului mai rabdă. Poate până ajunge la şcoală, poate până termină şcoala sau  până ajunge la casa lui…Dar scenele de violenţă se repetă. De ruşine ea tace resemnată. Nu se plânge. Într-o lume misogină nimeni nu îi va da dreptate. El promite că nu se va mai repeta, dar nu se ţine de cuvânt. Se poate întâmpla şi  invers. El se simte inferior, frustrat şi orgoliul lui de cocoş nu-i permite să fie părăsit! Odată ce se simte dat la o parte, coace răzbunarea până când gelozia îi întunecă minţile. Şi atunci un ornament de sticlă devine arma  crimei, iar o armă de vânătoare o va ucide ca pe o pradă pe femeia iubită!

În ţara lui „Lascămereşaşa” nu ar trebui să ne mai surprindă nimic! Şi totuşi…Ne mai mirăm şi ne gândim cu groază ce ar mai putea urma?

O vină are şi societatea, cu legile ei proaste şi cu nepăsarea cu care tratează miile de cazuri de violenţă în familie! Pentru că nu ajunge să faci o campanie de conştientizare odată pe an!

Dacă în cazul doctoriţei nu cunoaştem toate detaliile, în cazul Lui Emese, tânăra ucisă duminică seara într-un bar din cartierul Unirii din Tîrgu Mureş, altfel stă treaba. Agresată şi ameninţată de concubin, ea a depus un dosar penal pentru ameninţare la IPJ Mureş, s-a adresat şi unui avocat pentru emiterea unui ordin de protecţie împotriva violenţei în familie, dar…n-a mai apucat să vadă deznodământul.

În primul caz: el mai tânăr cu 5 ani, fără studii superioare, căsătorit, ea o doctoriţă recunoscută, independentă. În cazul al doilea ea de 28 de ani, angajată, el mai în vârstă cu câţiva ani, într-o relaţie cu victima din iulie 2013, el cunoscut fiind ca o persoană controversată. Victimă colaterală un copilaş de doi ani şi jumătate ce va creşte fără mamă!

Şi o întrebare retorică: de ce?!

EM