Azi am renunțat oficial la telefonul fix pe care oricum nu-l mai foloseam de o grămadă de ani, deși plăteam abonamentul!

L-am șters de praf, l-am lustruit,  i-am agățat și un cablu cu mufă, am lipit și etichetă curată pentru numărul de telefon…l-am pus într-o pungă de plastic (în care primisem cândva un tricou din Anglia) și…m-am prezentat la ”sediul tehnic.” Așa cum fusesem anunțată telefonic.

– ”Nu vreți să-l păstrați? E doar 5 lei pe lună?” m-a întrebat domnișoara, examinând aparatul prin punga de plastic. ”Ăsta nu-i de la noi!”, a decretat după câteva minute. – -”Ba da!”, am liniștit-o, fără a mai preciza că pe când am format primul număr de pe acest aparat, ea probabil frecventa grupa mică la grădiniță.

-”Ok, dacă nu-l mai vreți, dați-l cadou cuiva sau puteți să-l aruncați!”- mi-a sugerat în timp ce a reziliat contractul de telefonie fixă.