23192761_1720232294655873_1489272767_n.jpg

Nu mă mai miră nimic, de ceva vreme, dar încă nu am ajuns la performanța de a nu mă indigna de comportamentul unor semeni de-ai noștri. Nu pretind nimănui să poarte codul bunelor maniere în buzunarul de la piept, dar un minim bun simț, cu siguranță ar fi de apreciat! Ce să mai vorbim de unele situații în care bunul simț ar trebui să fie obligatoriu!

De 1 noiembrie, Ziua tuturor sfinților, orașul se pune în mișcare. Pe jos, cu mașinile bară la bară, ca pe DN1, oameni de toate vârstele se grăbesc spre cimitirele din oraș. Cu brațele pline de florile toamnei,  crizanteme albe sau galbene, mari cât o minge de tenis, cu plasele burdușite cu ciorchine de crizanteme mai mici, care mai de care mai frumoase, având toate nuanțele de roșu de la roz până la ciclamen. Mureșenii aflați la a doua sau la a treia generație au  un bunic, un neam care – și doarme somnul de veci într-unul din cimitirele vechi ale orașului. Fără deosebire de rasă, etnie, culoare, apartenență politică  sau religie, cei plecați stau cuminți în mormintele lor, spre deosebire de aparținătorii care iau cu asalt aleile cimitirului. Mii de luminițe roșii strălucesc alternând cu lumina lanternelor celor care cu greu nimeresc mormintele rudelor pe care le vizitează odată pe an. Prima zi de noiembrie e unica ocazia de a se reîntâlni cu rudele și cunoștințele plecate peste hotare, bucuria lor datorită revederii pe alei nu pare deplasată. Viața are prioritate.

Cu atât mai enervant e comportamentul acelui nesimțit care nu și-a lăsat telefonul nicio secundă, turuind neîntrerupt despre ”Audi 6 sau Audi nu știu cât din 2002”…Soția și cei doi copii au încercat să țină un moment de reculegere, au aprins câteva lumânări, nesimțitul n-a mișcat un deget, doar turuia, turuia…Mormintele fiind atât de aproape, nu aveai cum să faci abstracție de el…Și cu toate astea nici nu aveau de gând să plece înaintea noastră!

Coborând de la mormânt, nu știam dacă supărarea mi-e mai mare sau mila față de femeia aceea tăcută, poate chiar timorată, care și-a îndemnat cu voce joasă copiii: ”haideți să ne rugăm”…în timp ce dobitocul turuia nestigherit despre Audi!