Dimineața în jurul orei 7, cerul albastru era brăzdat de nori gălbui. De undeva din spatele blocului se auzea ciriptul vrăbiilor, întrerupt de câte un crrr, crrr răgușit, de undeva din înaltul cerului. Câte două, dând nervoase din aripi, ciorile  se grăbeau spre DN15. Poate că erau pui? Aveam impresia că se mișcă de parcă ar fi în apă și nu prea știu înota! O cioară întârziată țipa dispărată, ”așteptați-mă, unde vă grăbiți așa?”