Etichete

, , , ,


Erika-Marginean-2.jpgPe cine interesează gândurile matale, chiar și ocazionate de un astfel de eveniment? Parcă și văd cum derulați scrollul sau întoarceți pagina de ziar. Așa ar fi fost dacă nu mi-aș fi propus ca în mod excepțional să mă declar cuprinsă de un optimism incurabil! Uite așa!

Zilele trecute, aflându-mă într-o sală a Bibliotecii Județene am observat că pe fiecare șir de rafturi e câte o coală de A4 cu poza unui domn respectabil, cu câteva cuvinte scrise sub titlul „Și el a fost bibliotecar”. Și nu au fost puțini. În atmosfera absolut prietenoasă, printre rafturile pline de cărți, ascultând explicațiile amabile ale bibliotecarei de serviciu, urmărind-o cum reașează cărțile la locurile lor, cu câtă dexteritate găsește cartea solicitată de câte un cititor, chiar dacă solicitantul nu are decât niște vagi idei despre ce i-ar trebui… am înțeles frumusețea acestei meserii nobile.

Ducând gândul mai departe, în timp ce căutam printre cărțile scriitorilor mureșeni, nu puteam să nu mă gândesc la cei care s-au trudit, cu mai mult sau mai puțin har, cu mai multă sau mai puțină tragere de inimă la realizarea acestor volume. De la câte o cărțulie nu mai mare decât un carnet de student până la volumul de câteva kilograme și mare de nu încape decât atârnând pe jumătate pe afară, cele două rafturi sunt pline de cărți nou-nouțe! Unele nici măcar nu au fost deschise de câțiva ani, de la momentul luării lor în evidența bibliotecii. Și am venit eu plin de optimismul de care vă spuneam, ca să le răsfoiesc. Mărturii cutremurătoare din beciurile vechiului regim, culegere de editoriale, povestiri, poezii sau  bancuri și anecdote adunate în volume conștiincios numerotate. Dacă n-aș fi plină de optimism aș aminti și de edițiile pline de greșeli de ortografie, acolo unde nu te-ai fi așteptat, mai ales că o armată de oameni au trudit la elaborarea lor. Dar sunt optimistă.

Vreau să cred că nu dispare fără urmă generația care preferă litera tipărită pe hârtie în locul audio bookului sau textelor de pe tabletă. Vreau să cred că mai tinerii mei concitadini vor descoperi plăcerea de a citi o carte bună, alta decât lectura obligatorie din școală, pe care o consider într-un fel chiar vinovată de îndepărtarea juniorului de  la cititul cărților. Citind vor putea dezvolta acea abilitate care le lipsește multora: înțelegerea unui text. Eu îi spun pe scurt logică și începe să nu mă mai mire că deși e sublimă, lipsește cu desăvârșire… Dar sunt optimistă și îmi amintesc cu plăcere de olimpica de la limba română, o elevă de clasa a VI-a, care citește cărți și în germană și în engleză!

Dacă n-aș fi fost optimistă aș fi zis și de minibiblioteca din autobuz, o idee excelentă, dar prea puțin aplicabilă în transportul nostru în comun. La noi se mai circulă ori cu ușile deschise, ori înghesuiți ca heringii în conserva de pește, ori cu un șofer începător care te azvârle cât ai zice pește cu o frână bruscă pe trecere de pietoni, căci la noi și cu pietonii avem probleme, ori pentru lectură ai nevoie de condiții decente. Dar sunt optimistă și vreau să cred că unii călători și-au găsit câte o carte de luat acasă în autobuze. Gânduri optimiste, cu urări de La mulți ani, de Săptămâna bibliotecilor!

(Punctul 680)