Etichete

, , , ,


bryopsis-plumosa.jpgÎn urmă cu 32 de ani am fost la Platoul Cornești, ca să urmărim spectacolul de la Teatrul de vară, cu ocazia Zilei celor ce Muncesc. Cerul era albastru, aproape fără niciun nor, atmosfera plăcută, pe scenă dansatorii își rupeau încălțările plini de entuziasm. Deodată a trecut un nor zglobiu peste noi și ca dintr-o glumă ne-a tras un duș în cap, atât de repede și cu soarele strălucind în continuare la fel de insistent, încât n-am avut timp nici să reacționăm , că a și trecut.

Am urmărit spectacolul în aer liber până la sfârșit, iar spre seară ne-am întors acasă.  Pe drum am văzut mai mulți oameni cărând bidoane de plastic cu apă de la izvor , am mai și glumit uite cum face un nebun o sută!

Mama a plecat acasă la ea, iar după un timp ne-a sunat că nu ar trebui să folosim apa de la robinet și nu cumva să consumăm legume și fructe nespălate! Citind printre rânduri, avertizarea  însemna că s-a întâmplat ceva, dar nu știam ce.

Am încercat să deslușim știrile printre întreruperile și bruiajul postului de Radio Europa Liberă, dar n-am aflat mare lucru.

Apoi a doua zi, cei care au avut surse de încredere au aflat mai multe, după care s-a spus și la știri, că undeva la o centrală nucleară din Uniunea Sovietică a fost o explozie și că norul radioactiv s-ar putea să aibă efect negativ asupra frunzelor de salată verde, drept pentru care am fost sfătuiți să le spălăm bine.  Păi dacă apa nu era bună de băut, de ce ar fi fost bună pentru spălat bine-bine frunza de salată verde?

Și dacă noi făcusem deja de mâncare cu apa de la robinet, că făcusem deja baie, nu mai avea rost să mai luăm cine știe ce măsuri. Faptul era deja consumat! Oricum, de la 26 aprilie noaptea când a explodat reactorul nr. 4 de la Centrala Atomoelectrică de la Cernobil contaminând radioactiv zona și până pe 2 mai când am aflat și noi frânturi de adevăr, nu prea mai contau măsurile de prevenire a contaminării.

Orașul părea părăsit. Era soare, multă verdeață, că doar eram în Orașul Florilor, copacii nu erau încă toaletați cu atâta ”pricepere”ca în zilele noastre, deci orașul era frumos, curat și liniștit. Oamenii stăteau pe la  casele lor, pe care le părăseau doar dacă era absolut necesar.

Peste două luni de la accidentul nuclear am plecat în vacanță, unde altundeva decât la mare! Aceeași senzație de litoral părăsit. Cam sinistră imaginea teraselor goale cu muzica dată la maximum și fără obișnuiții petrecăreți…

Marea supărată arunca pe mal bucăți mari de alge verzi, deși altădată doar din cele stricate mai găseai dimineața pe plajă. Nu a ne-au mai suprins nici peștișorii de o plamă plutind cu burta -n sus purtați de valuri.  Pricepuții puneau pe seama efectelor exploziei de la Cernobîl și furia mării și guvizii morți.

Chiar dacă  nu era aglomerația obișnuită din iulie, marea a avut farmecul ei și atât de mult am tot amânat plecarea, că nu a lipsit mult ca să pierdem trenul de întoarcere!

 

Sursa foto :google