La ediția de primăvară a Galei Corbilor Albi, în Sala Radio din Cluj,am avut parte de o surpriză cât mine de mare! Și nu sunt mică, fie vorba între noi. Fiind la prima ediție a unui eveniment  realizat de imprevizibilul om de radio și televiziune, Csaba Szabó, nimeni – în afară de el – nu știa exact ce avea să se întâmple pe scenă.

 

Cu câteva minute înainte de ora 11, ora la care se dădea startul evenimentului, Csaba mi-a zis ”stai liniștită, va fi ceva simplu, dar nu  citi nimic!”. Uuuups! Eu chiar mă găndeam să citesc câteva fragmente din cartea pe care am adus-o cu mine!

Fără să am prea mult timp de meditații, îmi și auzeam numele cum că voi vorbi în limba maghiară! Aveam de răspuns la întrebările unei eleve de clasa a VII-a (dacă-mi amintesc bine) care îmi lua interviu despre cartea lansată în cadrul acelui eveniment. Eleva era de la secția maghiară a unei școli din localitate, îi plăcea rolul de reporter și m-au găsit tocmai pe mine de cobai.

Mare minune că n-am picat pe spate când am auzit ce mi se cere! Eram în drum spre scenă, urcasem deja prima treaptă…nu știu cum  de nu m-am întors la locul meu, de surpiză totuși i-am zis lui Csaba care dirija de pe margine ostilitățile: ce mi-ai făcut!

Pentru prima oară pe o scenă, în lumina reflectoarelor , în fața unor străini curioși de răspunsurile mele … am fost ”genială!” Că aveam accent străin, că păream afonă la maghiară, că o fi, că o păți, dar…m-am descurcat!

Sâmbătă, la cea de a doua ediție, Csaba  nu mi- a zis nimic despre desfășurătorul ce-l avea în mână, dar  nici nu-mi mai făceam griji! În lunile care au trecut de la prima ediție, mi-am îmbunătățit cunoștințele în materie, ba am mai și tradus o poezie de care sunt mândră, a fost publicată în Corbii. O aveam pregătită pe telefon, bilingvă, eram tobă de carte, indiferent ce m-ar fi întrebat.

Numai că… Csaba nu ar fi Csaba dacă nu ar fi imprevizibil. Și nu a mai început showul cu elevii de la cele două școli participante, ci cu noi, reprezentanții bibliotecilor româno-maghiare din teritoriu, filialele bibliotecii Corbilor Albi din Cluj! Fără să lungească vorba, după un scurt dialog cu Andrei, românul din Ungaria, l-a anunțat pe reprezentantul Bibliotecii din Craiova, Marius Dobrin.  Apoi și-a dat drumul olteanul! Să-l asculți cu gura căscată ce fain povestește despre marele scriitor ungar, Esterházy, cu câtă abilitate face comparația între marii scriitori ai literaturii universale și cărțile citite de el în traducere în limba română. Am fi putut ocupa tot spațiul de ”emisie” numai cu prestația lui Marius!

Imediat după el a fost poftit pe scenă reprezentantul bibliotecii din Sighetu Marmației, Horia Picu.”Lasă hârtia! N-o las. ”Aici nimeni nu citește de pe hârtie, vorbim liber!” „Lasă că nu știi ce vreau!” „Lasă hârtia” „Numai un pic, să vezi despre ce e vorba”. Și într-adevăr, trebuia să citească de pe hârtie. Era un eseu în care titlurile cărților citite și numele autorilor erau cu talent îmbinate într-o poveste! A trebuit să admită și Csaba că nu avea cum să nu citească peste douăzeci de titluri.

 

Și după aplauze îndelungate, mi- a venit și mie rândul!Fără trac, de parcă acolo m-aș fi născut pe scenă, am mers hotărâtă până la microfon, pregătită să spun ce știu! Indiferent ce m-ar fi întrebat, precum elevul eminiche al lui Caragiale, eu tot despre ”crastavetele ” aș fi vorbit în loc de ”comeată”. La Esterházy am zis clar că nu-mi place, n-am citit, ba am și donat cartea scrisă de el. Ca să scurtez, m-am descurcat și de data asta, acum în limba română!

 

Despre ce a urmat, spectacolul susținut de elevii români și maghiari, schimbând între ei microfoanele, recitând și înterpretând din poeziile lui Arany János, George Coșbuc, József Attila – completat și cu o piesă rock pe versurile poetului, apoi poezia lui Eminescu, ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie a fost citită alternativ de elevii români și maghiari, au scris deja ziarele de limba maghiară.

A fost un spectacol reușit, chiar dacă videoclipul de început al Corbilor Albi ni l-am imaginat după descrierea bilingvă făcută de Csaba, la fel și piesa rock pe versurile lui József Attila, pentru că playerul -video nu funcționa. Ar fi fost perfect totul fără aceste mici șicane. Dar de ce ar trebui să fie ceva perfect într-o lume imperfectă?

(Imaginile sunt realizate de A Dobrin, M., Dobrin și   Kilin Zsolt)