Etichete

, ,


szencinege.jpgÎn liniștea după-amiezii din când în când se auzeau niște zgomote ciudate dinspre balcon. De parcă un începător ar fi exersat alfabetul Morse. La început nu i-am acordat atenție, apoi am devenit curioasă: de unde vin bătăile?

Un vizitator minuscul lucra de zor în tava cu nuci, puse la uscat.Oricât de încet am încercat să mă apropii, m-a simțit și cât ai zice pește a zburat prin geamul deschis, pe acolo pe unde intrase. Nu s-a dus departe, doar până-n nucul de sub geam ale cărui crengi se înalță până la etaj. Dacă n-ar fi cântat legănându -se pe crengi, nu știu dacă l-aș fi putut depista printre cele câteva frunze uscate ce se încăpățânează să cadă din pom.

Cânta nevoie mare și zbura din creangă-n creangă, dar știam că îmi filează geamul! Un pițigoi atât de mic, de ar fi fost prea mic și de jucărie, se lăsa studiat oprindu-se între două zboruri, simțindu-se în siguranță, chiar dacă m-ar fi văzut în geamul de la bucătărie! El avea treabă la balcon! Îmbrăcat elegant, cu șapcă neagră, cravată neagră lungă ce-i venea peste burta galbenă, cu fețișoara albă și un ”laibăr” vărgat, minusculul musafir a intrat ca un obișnuit al casei aterizând pe tava cu nuci și a continuat să scobească o nucă spartă. Nu am reușit să-i fac o poză, și a și zburat peste pervaz înapoi în nuc.

A doua zi iar a venit, la aceeași oră, urmând același ritual. I-am pus pe ghiveciul din balcon o nucă spartă și am lăsat și geamul deschis, să poată intra la tavă, dacă ar mai fi vrut. Când am venit acasă, o coajă goală căzută pe covor era semnul că a trecut pe acolo chiriașul din nuc și singur sau cu ajutoare, dar a consumat meniul din balcon!

Cum să nu mă întreb: cum de e atât de mic și de unde apare el, singur, pițigoiul din nuc? Nu are familie? Prieteni? Când cânta în disperare în vărful nucului credeam că-și anunță suratele să vină la all inclusive! Dar n-a mai venit nimeni! Se întâmplă lucruri ciudate!

(poza e de pe net, seamănă cu musafirul din nuc, doar că e mai mare și nu are hainele atât de viu colorate)