Etichete

, , , , , ,


Crinisoara.jpgOdată, undeva prin decembrie, m-a sunat și nu-mi venea să cred că nu e în camera vecină, atât de clar îi auzeam vocea voioasă, plină de speranță. Cu atât mai mult că era pentru prima oară că mă suna după ani de zile, de când o știam plecată peste hotare.

Cu greu m-a convins că momentan nu se află în țară, dar va veni în curând și atunci vom putea povesti ca pe vremuri! A fost pentru ultima oară că îi auzisem vocea.

Nu a mai venit și nici nu aveam cum să aflu detalii despre cele întâmplate. Doar frânturi de vorbe, aluzii până când într-o zi de martie ne-am adunat cei care o cunoșteam, câteva rude mai apropiate la o scurtă slujbă de pomenire într-o bisericuță de lemn.

Alaiul s-a deplasat apoi la un restaurant din apropiere, unde în timpul mesei ea ne privea zâmbitoare din poza rezemată de urna cu cenușa celei care nu va mai veni la întâlnirea promisă niciodată!