Etichete

, , , , , ,


87_full.jpgTrecând de holul în care seara se adunau pentru raport, urcând scările la etajul doi, pe stânga a doua sau a treia ușă era cancelaria companiei a X-a. După ce am realizat că nu-i rost de mutare, m-am apucat să-mi amenajez un apartament din camera ce părea a fi destul de încăpătoare pentru planurile mele. Bistrițeanul Ilovan răspundea de alimente, iar un plutonier moldovean de cazarmare. L-am pus în temă pe ”Da, doamnă-Bine, doamnă” și l-am rugat să-mi facă rost de câteva paturi de fier, niște cearceafuri albe și cât mai multe pături și bineînțeles niște sârmă rezistentă.

Din două paturi de fier alăturate am făcut un pat matrimonial, așezat sub geamul în care într-o ladă, pe pervaz, aveam cămara, moștenire de la cei care locuiseră înaintea noastră în acea cameră. Patul cu două saltele groase de burete, acoperite cu pături roșii, cu perne tot de burete, cu huse albe, arăta chiar bine. În dreapta am pus un dulap de fier culcat, pe post de dulap și masă în același timp. Deasupra era un cuier cu trei agățătoare, deasemenea moștenire. În partea stângă în colț a rămas un dulap de fier în picioare, pe jos lăngă el geamantanele, iar între pat și dulap a mai încăput și o noptieră, pe care am pus un borcan cu flori. Pe jos o pătură mai veche avea rolul de covor. Am bătut niște cuie în perete, am întins o sârmă pe care am agățat două cearceafuri și dormitorul era separat de sufrageria, în care aveam o masă cu două scaune  și televizorul-luat pe inventar de la Ilovan, care a ajuns șef peste tot ce nu se mișcă în cazarmă! Din două saltele ingenios îndoite am făcut o canapea, pe lângă ea mai era un scaun pentru musafiri. Pe jos, pături, pe post de covoare.

Un al doilea rând de cearceafuri reprezentau peretele despărțitor între sufragerie și bucătărie -baie și hol. Pentru că această prima parte a camerei de 4 pe 6m era multifuncțională. Un bătrân frigider Fram, cumpărat la mâna a doua, pe care aveam un borcan cu flori, aveam o masă pe sub care țineam legumele în niște lăzi ca de aprozar, iar deasupra aveam ”aragazul”  sau ”plita electrică”, cum vă place mai mult. În realitate era o bucată de cărămidă BCA pe care cineva a scobit șanțuri în spirale pentru rezistență și cu un cablu cu ștecker la capăt băgat la 220 era soba de gătit. În colț era încă un dulap de fier în picioare, iar pe perete aveam câteva postere, o hartă, deasemenea moștenire. Pe dreapta ușii de la intrare era un scaun, chiuveta cu robinetul din care uneori curgea și apă rece, deasupra cu oglinda, apoi o altă măsuță sub care aveam rezerva de apă în sticle de bere de 500g. Pe colț un alt dulap de fier, de care era legată sfoara pe care puneam la uscat hăinuțele lui Alex. Și un poster, desigur moștenire.

Partea cea mai interesantă din tot ”apartamentul ” acesta era …baia! După câteva încercări nereușite de a mă duce la baia de pe coridor …a trebuit să găsim soluția!  La baia de pe coridor unde se duceau 240 de bărbați-câți erau la etajul doi, erau pisoare, câteva cabine și o sală de duș – adică niște țevi ruginite de pe care lipseau capetele de duș, iar în mijlocul sălii erau niște lăzi mari de plastic în care se strângea apa pentru zilele când apa refuza să urce la etajul doi. Și asta se cam întâmpla destul de des.

Tovarășii care au transformat acel cămin de băieți în cazarmă pentru rezerviști, nu s-au gândit că la un moment dat vor veni niște ardeleni căpoși, care vor lua mot a mot promisiunile altor tovarăși de la partid  și se vor instala tocmai în cancelarie, așteptând cazarea promisă! Degeaba am încercat la orice oră din zi și din noapte să ajung la baie, mereu găseam câte unul care tocmai ieșea sau intra preocupat de șlițul de la pantaloni! Singura soluție a fost…o găleată de tinichea cu capac gros de lemn, ascunsă sub chiuveta căreia i-am confecționat o perdea dintr-o fustă. Câte un spray deodorant reușea să hâșâie până și gândul că acolo am avea ceva de ascuns, până seara când venea Tatco cu vidanjarea! Ustensilele băii erau completate de cele necesare pentru igiena personală, câteva prosoape, iar în colț un lighean, o mătură, un făraș, un T cu cârpă pentru spălat pe jos, găleata.

Nici așa nu a fost ușor să găsesc momentul oportun de a merge la ”baie” pentru că ”apartamentul” era totuși cancelarie, după eticheta de pe ușă! Mereu venea câte unul cu ceva probleme. Ba după învoire, ba cu un raport, ba atras de mirosul de cafea. După ce i s-a dus vestea că toa’len majorul și-a adus și familia, veneau cu fel de fel de motive, ca la urs. Am primit un costum de rezervist și contribuiam și eu cu ce puteam la construcția socialismului, pe șantierul Casei Republicii.

(fragment…)