Etichete

, , , ,


download.jpgPe 1 iunie, miercuri, Tatco a intrat în pită. Pleca de dimineață la unitate și mai venea doar seara. Ca niște păsări exotice  într-o colivie stăteam cu Alex în garsoniera de la etajul 7. Ne-am fi plictisit probabil dacă nu am fi avut vecine curioase, extrem de vigilente.

O vecină cu niște ochelari negri ca de nevăzători ne-a oprit în drum spre lift și mi-a adresat o întrebare memorabilă: ”Dumneavoastră de unde ați ieșit?”  Nu știam până unde vrea să mergem înapoi în istorie, așa că m-am rezumat la trecutul apropiat și i-am răspuns: ”De aici”, arătând spre  apartamentului 73. ”Și cum ați intrat?” I-am răspuns: ”Simplu. Am deschis ușa și am intrat!” Sceneta deja semăna cu o schiță de Caragiale. ”Cu ce ați deschis ușa?” Cu cheia. ”De unde ați avut cheia?” De la Marius. ”Cum de la Marius, că Marius e plecat?”

În altă zi s-a postat în ușă o femeie măruntă, blondă, dar tare milităroasă. ”Buletinul dumneavoastră, vă rog!”-mi-a zis pe un ton ce nu suportă refuzul, imediat ce i-am deschis ușa. Nu s-a prezentat, nu a vrut să intre și n-a fost de la Miliție, dar a vrut neapărat să-mi treacă datele în Cartea de Imobil. Mi-a dat termen, seara până la ora 7 dacă nu mă prezint la ghișeul administrației, va chema Miliția!

Interesant e că nu veneau  la ușă seara, când l-ar fi putut găsi și pe Tatco, preferând  să se certe cu mine. Pentru că veneau pe rând. Ba madam Săvescu, ba rudele ei. Doar una dintre ele a fost atât de sociabilă încât a acceptat invitația la o cafea și astfel am aflat povestea lui Marius. O familie cu posibilități financiare mai modeste au un copil, pe care îl cedează  unei cumnate bogate, dar fără copii, în urma rugăminților acesteia. După un timp femeia moare, iar bărbatul se recăsătorește și nimeni nu se mai interesează de copil, decât această mătușă, tot fără copii, dar cu un soț care o cicălește din cauza băiatului. Această mătușă era madam Săvescu, iar copilul, Marius al nostru!

Acum am înțeles panica ce a cuprins-o pe madam Săvescu! Văzându-ne pe noi acolo, neștiind că nu aveam de gând să-i ocupăm garsoniera,  degeaba îi arătam scrisoarea de recomandare de la Marius, în care băiatul explica mătușii că, ne-a lăsat să stăm în garsoniera lui, până vom primi repartiția pentru un apartamant de serviciu!

La întoarcerea noastră din prima permisie, pe lângă cele două yale existente am mai găsit încă o yală pe ușa garsonierei, dar și pe madam Săvescu am descoperit-o stând de strajă, în vârful patului, exact cum am lăsat-o la plecare!

(fragment…)