22 Marți ian. 2019
Posted in Uncategorized
Plângând venim pe lume
și totuși nu jelim
Între două stații
ne amuză Viața,
bătrânul cabotin.
Ajunși încet la capăt
c-un bilet expirat,
ne aruncă din tren
ca pe un măr stricat .
Vine altul plângând
Pe locul eliberat.
Dragostea de oameni nu este un model sculptat în piatră sau smuls de vântul ce trece printre frunzele copacilor, vocea ei este șoapta ce ne alintă sufletul.
UN INCEPUT BUN IN FIECARE ZI CREATOR BY DORU
în umbra întunericului!
Blog cu de toate, creat de Denisa si Cora
“Pentru un român care știe a citi, cel mai greu lucru este să nu scrie.” – I. L. Caragiale
Cip! Cip!
Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.
Just another WordPress.com weblog
O încercare
Connecting moods,colors and contraststs
Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…
DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN
Shit Happens!
Un blog generalist din Romania. Articole despre sociale media, politica, divertisment
The persona.
Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat!
Trenul însă merge mereu înainte, neperturbat…
că de s-ar întoarce din drum..am putea da …replay