”DaDoamnă, BineDoamnă” locuia într-o comună din județul Dâmbovița, nu prea departe de București. Să fii soldat în termen în capitală, nu era pentru oricine. Trebuia să ai spatele asigurat, origini sănătoase tun, pentru că nu era destul să fii în capitală, dar să prinzi și un locșor călduț ca furier într-o cazarmă din Vitan, toate astea contau. Nu mi-am bătut capul cu detaliile astea, pe atunci, dar acum îmi dau seama că ”DaDoamne, BineDoamnă” le avea .

În dimineața aceea de august, când a venit cu propunerea să mergem în vizită la părinții lui, în satul acela dâmbovițean, nu mi s-a părut o idee rea. El oricum ar fi avut permisie și întâmplător aveam și noi liber. Ne-am decis foarte repede.

Dimineața la prima oră eram gata de drum. Un tovarăș grad, posesor de Dacia 1300, ne-a dus în sătucul lui DaDoamnă, BineDoamnă. Tovarășul pe lângă gradele de pe umeri avea și un oarecare grad de rudenie cu DaDoamnă, dar asta am aflat pe parcurs. Comicul situației ne făcea să zâmbim și peste ani și ani, gândindu-ne că tovarășul grad a fost șoferul ”toalentului major!” E drept că doar la dus, că la întoarcere am venit cu autobuzul, ca tot omul. Fără DaDoamnă, care a rămas să se bucure de zilele lui de permisie.

Casa mare, modernă, cu semnele bunăstării afișate la tot pasul, cu aparatură muzicală ce te lăsa mască la vremea aceea…tot în semn de ”origine sănătoasă”. Am fost primiți regește! Vizita noastră inopinată a fost pregătită în cele mai mici amănunte. Masa lungă așezată în curte, încărcată cu tot ce-ți puteai imagina sau doar visa, de la salată de vinete, până la supă ca la nuntă, friptură, pireu de cartofi, murături, salate de boeuf, băuturi, dulciuri și …când credeam că nu mai au nicio surpriză, ne-au invitat la porumb copt la grătar! De parcă cel fiert cu sare nu ne-ar fi fost destul!

Ce nu face o mamă grijulie pentru băiatul plecat în armată! Chiar dacă nu era înrolat pe un șantier, la mină sau mai știu și eu unde. Era în buricul capitalei, unde avea și soră-sa apartament! Acolo dispărea el când avea învoire. Asta până când și-a găsit o gagică și tot mai des găsea fel de fel de mărunțișuri de rezolvat pe lângă cele oficiale.

La întoarcere am trecut pe lângă Primărie, unde TataDaDoamne era într-o ședință, că altfel ne-ar fi dus el înapoi la București! Gestul prin care ne arăta că e într-o ședință, am mai imitat multă vreme, când aveam de evitat ceva, așa cum și tovarășul primar a vrut să ne evite. Era mai sănătos așa. Oricum ar fi bârfit satul, dar chiar să le dai subiectul în gură văzându-l împreună cu șeful băiatulu, ar fi fost exagerat!

La o răscruce de dumuri prăfuite , îmi imaginez ce putea fi acolo după o ploaie sănătoasă, a apărut un autobuz și am ajuns înapoi în cazarmă, de parcă nici n-am fi lipsit de acolo!

(Fragment din cartea promisă)