Ieri, după ce am venit de la terasă, a venit și Jacky cu mine și mi-a văzut caietul cu 200 de pagini. Da, jurnalul, ce să mă mai dau după cireș. Nu mi-a căzut bine că a râs de mine de se ținea de burtă cu ambele mâini! Râdea el, dar știu că nu era râsul lui. Apoi s-a făcut serios, dintr-o dată prea serios și mi-a zis că nu-i nicio rușine să ai un jurnal! Ce să mai cred acum?

A recunoscut că a ținut și el un jurnal, și dacă vreau să știu a notat în el până și bancul ăla sec cu roșia și tramvaiul. Pentru cei care au deschis aparatele mai târziu-s-au născut după 90, iată bancul: ”Ce diferență este între un tramvai și o roșie? Tramvaiul are dungă roșie , dar roșia nu are dungă tramvai!” Am zis că-i banc sec. Dar e bun! M-am simțit onorat de a dreptul.

Apoi mi-a povestit că vara trecută a întâlnit o fată…și a urmat o descriere cu lux de amănunte, de la culoare părului, pana corbului, a ochilor -albastrul cerului, și tot așa, de nu aveam cum să n-o văd în fața celui de al treilea ochi din cap, mai ales că o știam și eu pe frumoasa care i-a aprins călcăiele lui Jacky. Ben seni ciok severim, i-ar fi zis fetei, dar zeița ieșită din spuma mării precum Afrodita, da?, a rămas impasibilă. Învățând din pățania lui Jacky am reținut că nu trebuie să -i arăți nimănui cât de tare te-a prins în mreje, că nu e bine. Fă-te că nu-ți pasă. Fără să uiți de bunele maniere, fără jigniri, dar rece ca gheața! Asta le place. Să trebuiască să lupte pentru tine, ca să te cucerească, ca să te păstreze. Pentru că o cetate trebuie cucerită, ce victorie mai e când intri triumfal în cetatea care te așteaptă supusă, cu porțile deschise?

E clar. Jacky se-ndrăgostise lulea și acum îl făcea pe durul. I-am povestit și eu despre sindrofia care s-a lăsat cu nota scăzută la purtare! Eu eram cel mai mic din gașcă, dar m -au laut cu ei ca să le mai spun bancuri. Știau că mă pregătesc să dau la IATC. (Țineți-vă tare, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică) și eu eram tobă de bancuri. Și nu erau toate bancuri seci!

Mi-e oarecum să mă destăinui unui caiet , când nu i-am spus nici popii la spovedanie! Da, am fost de Paști, că așa a vrut mătușă-mea. Și mai vine un da. Pentru că da, țin foarte mult la ea. De fapt ea m-a crescut și în vacanțe, când nu veneam la mare, mergeam la ea. Am și acolo veri și prieteni, ca și aici, dar acolo era ceva special.

Ajunge pentru azi, merg la plajă! S-a întors Jacky? Cu atât mai bine!