Când ar fi trebuit să hiberneze, urșii bântuiau prin cartiere. Cel puțin despre vizita urșilor era vorba în mai toate știrile, mai ales când nu prea se întâmpla nimic demn de menționat în liniștita noastră urbe. E drept că nimeni n-a văzut picior de urs, dar nici cine ar fi dat alarma nu a fost găsit! Pe pagina de socializare în schimb apăreau imagini cu mesaje de Ro-Alert despre prezența urșilor. Chiar și pe strada mea! Eu nu am primit mesaj de atenționare, dar nici nu l-am văzut pe Moș Martin, care nu putea ajunge la locul menționat în mesaj decât …să zicem parașutat.

Dar să revin la oile mele! Apropos …urși!

Suntem în plină epidemie Covid-19. Postez câteva știri despre situația în țară și atât cât mai aflu despre situația în județ, tot mai puține date. Apoi dau de o circulară prin care li se interzice prefecturilor să mai comunice date despre teste, cazuri și starea bolnavilor infectați cu noul virus. Li se indică sursa de unde se pot informa, Grupul de comunicare Strategică, care….strategic comunică doar ce vrea.

Și acum imaginați-vă că liniștea e zdrobită de un sunet strident, un zgomot infernal, vibrează telefonul…și nu-l găsesc. Mă scutură frigul. Ce naiba o fi asta?

Caut să-l scot de sub hârtiile împrăștiate pe birou, și el zbârnâie, sună cu disperare, un sunet înfricoșător, nemaiauzit până acum!

Și găsesc telefonul exact pe când i se face milă de mine și tace! Minune. Am primit Alerta de urgență! Ce și cum să procedez fiind epidemie de Covid-19. Wao! Totuși, de unde are ”știri oficiale” numărul meu de telefon? Nu știu!