Școala funcționa într-o clădire nouă, cu doar câteva săli spațioase, încălzite cu sobe de teracotă, iluminate cu tuburi lungi de neon, cu o cancelarie măruntă și buda în curte! La fel și sursa de apă, un robinet ce semăna cu un baston din care curgea apa, dacă învârteai de mâner. Și dacă nu era cumva apa înghețată!

Am încercat cum se poate face sport în curte. Desigur, numai după ce am reușit să-l conving pe toa’șu director să facem schimb de catedră. El preda o materie la modă pe vremea aceea, un fel de agricultură combinată cu zootehnie. Bănuiesc, pentru că nu am avut plăcerea de a-l studia pe îndelete acest manual ce începea cu o lecție despre ce a fost primul: oul sau găina? Potrvit manualului-inexistent în mediul urban-, primul de studiat a fost oul de găină!

Sala fiind mult prea spațioasă pentru cele câteva bănci, jumătate din ea a fost separată cu perdele din material albastru de drapel, pentru a servi pentru depozitarea materialului didactic. Acolo țineam hărțile, planșele, ierbarele și insectarele, dar și unele recipiente de sticlă, un fel de eprubete mai mari în care pluteau în formol…chestii ciudate.

Un astfel de recipient prezenta evoluția unui ou cu coaja spartă trecând prin toate fazele până ajungea ceva asemănător unui pui de găină! Cât de apetisantă era priveliștea, nu trebuie să v-o descriu, e destul că un timp am refuzat să mai mănânc ou!

Explicația mea a fost atât de logică încât l-a convins pe toa’șu director să- mi lase mie educația fizică și muzica în loc de hibridul de care n-aveam habar.

Și iată-mă la prima oră de educație fizică cu clasa mea. Vremea nefiind prielnică, rămânem în sală.

-Aveți cinci minute ca să vă luați echipamentul de sport, spun și din privirea lor nedumerită îmi dau seama că n-au executat ordinul de a veni pregătiți, așa cum le-am explicat cu două zile în urmă. Nu puteți face gimnastică cu jerseurile pe voi, o să transpirați. Băieții la maieu, fetele la tricou! Repejor!

După un timp mă uit ca să- i verific. Care cum a putut s-a eliberat de surplusul de haine și sunt gata de începerea orei. Numai un copil a rămas cu cămășuța pe el, unul mărunțel, de abia se vedea de după grămada de haine de pe bancă.

Tu? De ce nu-ți dai jos jos cămașa?- îl întreb cât se poate de pașnic, mergând aproape de el. Nu pot, zice abia perceptibil. Avea cămașa cusută pe el, fără nasturi…O dă jos sâmbătă, îmi explică pe un ton natural.

Toți copiii purtau ”teneși” chinezești. Le-am tot explicat că pantofii de sport sunt pentru sport, în rest se poartă sandale vara, încălțăminte sau cizmulițe iarna. De unde aveam să știu că va veni o vreme când pantofii de sport vor ajunge pe loc de cinste în garderoba noastră, vor fi chiar împodobiți cu steluțe, mărgele, bentițe aurii…

–