De atâtea ori am primit atenționare de la Netflix că nu am terminat vizionarea unui film, încât aseară am dat click pe un alt film. Un serial, recomandat categoriei de vârstă 13+, deci mă încadrez.

Creatorul serialului e Darren Star, cel care a creat Beverly Hills, eroina principală e Lily Collins, fiica lui Phil Collins, iar Lucas Bravo e simpaticul chef de restaurant, pe scurt, am avut motive întemeiate să nu mă opresc la primul episod…

Emily pleacă din Chigaco să lucreze la Paris în locul șefei. Nu cunoaște limba, e plină de entuziasm, de idei îndrăznețe în marketing.

E un film atât de bine realizat încât uiți de pandemie. Uneori îți dai seama că totuși, e doar un fim, dar te lași purtat pe aripile visului …francez. Vezi Parisul, Louvreul, Opera, bulevarde, cafenele, restaurante, castele, hoteluri, străduțe, case vechi cu 6 etaje unde parterul începe la etajul unu și nu este lift, luminile orașului, plimbarea cu vaporașul pe Sena…E reconfortant că nu se vorbește de boli, de mască, de imigranți, de protestatari.

Se bea și se fumează, se face și baie de șampanie, sunt o sumedenie de clișee, oameni bogați, designeri excentrici, săraci, dar cinstiți, triunghiuri amoroase, fata ”împăratului fermoarelor” din China, bonă la Paris, o voce aplaudată într- un spectacol ad-hoc în parc, expoziții, vernisaje, pupături și sex, coup de theatre, iubiri și despărțiri, adică tot tacâmul!

Și am dat click pe toate cele 10 episoade din sezonul I. Nu știu dacă are și continuare cumva, ori dacă va avea, cert este că telefonul meu a arătat de două ori aceeași oră, semn că am dat ceasul înapoi.

Am trecut la ora de iarnă și am văzut un Paris, cum n-a văzut Parisul!