Pe vremea când ascultam muzică printre șuierăturile postului de radio Europa Liberă și fredonam șlagăre fără să știu cum arată interpretul, colecționam pozele artiștilor, cu sau fără autograf. Nu eram singura colecționară, astfel că puteam face schimb dacă se nimerea să am două poze identice, de la același cântăreț.

E greu de imaginat în era Internetului să aștepți poștașul venind cu tolba plină de scrisori! Poate că nu ar strica să fac o paranteză. Scrisoarea înseamnă ceva asemănător cu plicul acela pe care le mai primesc unii care nu plătesc utilitățile online. Numai că în plic în loc de aviz de plată aveam două trei pagini scrise de mână, de la prieteni. De cele mai multe ori necunoscuți și ei, dar mai implicați în problemele tale decât rudele cele mai apropiate. Scrisorile puteau fi din țară, atunci ajungeau mai repede, sau de peste hotare, în acest caz îi lua cu atât mai mult timp ca să aterizeze în cutia ta de scrisori cu cât veneau din țări mai puțin ” vecine și prietene.” Fiind un picuț verificate, zic gurile rele.

Revistele pentru copii și tineret pe vremea aceea aveau o rubrică ”Doresc să corespondeze” – și de acolo îți alegeai sau erai ales pentru prietenie. Un fel de facebook, cu nume, adresă, poză eventual! Numai că aveai mult mai puțini ”prieteni” decât pe facebook, dar pe acei necunoscuți chiar te puteai baza la nevoie, spre deosebire de sutele de ”friends” care odată pe an din greșeală îți trimit un ”Fie ca…”

Dar să închei paranteza. Tot așa cum colecționam timbre, etichete de cutie de chibrituri (făcute din lemn și cu etichete -reclamă lipite pe ele, șervețele de hârtie, cutii de țigări străine ( până m-am apucat de fumat), ilustrate, tot așa colecționam și pozele actorilor cu autograf.

Mi -am amintit de acest hobby al meu, ascultându-l pe Adamo cu vestita melodie de sezon: ”Tombe la neige!” În sudul țării, da. Și în peninsula iberică! Zăpadă de 50 de cm…”Tombe la neige!”

Poza T.L. (9 ianuarie 2021)