Am avut norocul de a fi cobai în toate modificările aduse în sistemul de învățământ. Nu știam noi ori chiar au fost mai rar schimbați miniștrii din Educație, dar în fiecare început de an școlar am avut de experimentat ceva nou. În clasele primare spre deosebire de generațiile anterioare, am avut două-trei învățătoare. În clasele 5-8 am avut profesor separat pentru fiecare materie. După absolvirea celor 8 clase am primit o diplomă și am dat examen de admitere pentru liceu. Experimental.

Cei care nu au vrut să urmeze liceul, puteau continua școala generală până-n a X-a. Dacă s-au răzgândit între timp, după un examen de diferențiat puteau intra la liceu. Pe lângă puținele licee teoretice cu secțiile Uman și Real, existau liceele tehnologice: de chimie, forestier, industrial, sanitar sau de sport. După terminarea celor 12 clase urma examenul de Bacalaureat, din trei-patru materii, scris și oral. După care urma examenul de admitere la facultate. Băieții făceau la o jumătate de an de armată dacă au reușit la facultate. În caz de eșec, erau înrolați militar în termen pe 18 luni.

Dacă nu ai dat la facultate și nici nu te-ai măritat, trebuia să te angajezi ”în câmpul muncii”. Aici intervenea PCR-ul, adică Pile, Cunoștințe și Relații. Dacă nu aveai, te duceai cu noaptea-n cap la Forțele de Muncă, te puneai la rând și așteptai să ajungi la un ghișeu în fața unui nene care își bătea joc de tine. ”Ce-ți trebe’ ție loc de muncă? Du-te la mare, agață un moș și gata, frumoasă ești, diplomă văd că ai…”

Majoritatea celor din sala de așteptare erau concetățeni care nu aveau de gând să muncească nici din greșeală, dar periodic trebuiau luați în evidență…O adunare pestriță, cu fel de fel de mirosuri, de la săpunul Cheia până la apa de colonie ieftină dată peste hainele ponosite scoase de la naftalină, duhoare de tutun de proastă calitate, înghesuială, cozi din stradă șerpuind până la miștocarul libidinos de la ghișeu. Un coșmar!

Odată dacă ai trecut pe acolo, făceai dracu-n patru numai să nu mai auzi măcar de ei!

Chiar dacă erai cu actele-n regulă, școlar sau angajat, tot se putea întâmpla ca un nene milițian să vină în vizită. Și pe atunci greșeau adresa, dar sunau civilizat la ușă, fără s-o spargă cu berbecul! Cel puțin la noi au sunat când căutau pe cineva proaspăt eliberat din penitenciar!

Dealtfel milițienii erau foarte activi. După o anumită oră seara te opreau pe stradă, cereau actele la control. De unde vii? Unde mergi? Și -ți copiau conștiincios datele din buletinul de identitate. O cărțulie…Chiar în fața blocului s-a întâmplat să fiu legitimată! Cine duce seara gunoiul la tomberon având buletinul la el? Exces de zel!

O singură dată am fost amendată pentru trecerea neregulamentară a părții carosabile! Când te întâlnești cu o colegă pe stradă, ai chef de povești, ori tu, ori colega. Dar ce să faci dacă întâlnirea are loc tocmai pe cele două părți ale celei mai late și circulate artere din oraș? Strigi ca de pe un deal pe altul, până când te asiguri și treci strada. N-am terminat prima frază când s-a oprit o …. Ambulanță lângă noi! Inițial am crezut că nu găsește adresa unde a fost chemată. Ne uitam una la alta, ai chemat ambulanța? Eu nu. Tu?

Milițianul a stat la pândă într-o ambulanță! A deschis portiera blocându-mă de a mai merge înainte. Mi-a cerut buletinul de identitate și s-a pus pe copiat din el. L-am și întrebat ce găsise atâta de citit că eu îl terminam într-o secundă! Mi-a pus în vedere că ar putea să mă amendeze dacă mai comentez. Apoi am văzut că a scris ”sau” cu cratimă. N-am putut să-mi țin gura, așa că mi-a dat amenda maximă pentru trecere pe loc nepermis ”s-au” nemarcat…plătibilă jumătatea sumei în 24 de ore! La asta se spune gura bate curul!

-va urma sau nu_