Pare ciudat, dar pe vremea aceea aveam patru anotimpuri. Orice copil de clasă primară le știa: primăvara, vara, toamna și iarna. Toamna se numărau bobocii, la fiecare început de an școlar.

Soarele strălucea din răsputeri, dar nu mai ardea atât de tare. Frunzele ruginite ale plopilor se desprindeau vrând-nevrând lăsând crengile despuiate. Pe bulevardul din apropierea școlii, copacii cu ramurile îmbrățișate formau un tunel galben-auriu ce se împletea pe margini cu covorul gros de frunze uscate.

Cât de romantic e să te plimbi răscolind cu nonșalanță frunzele ce foșnesc sub picioare precum valurile mării ce se sparg de mal! Mirosul de frunze moarte, vorba cântecului, după prima brumă a fost înlocuit de îmbietorul parfum al castanelor coapte!

Apoi a venit iarna. Prima ninsoare cu fulgi mari cât steluța din vârful Pomului de Crăciun – alintat Pom de iarnă adus de Moș Gerilă din îndepărtata Laponia. Vacanța de iarnă, prima vacanță la finele primelor trei luni de școaslă. Zăpada multă, săniuș, patinoar, muzică bună, vin fiert, cozonaci cu nucă și cadouri sub Pomul de Iarnă!

Anul nou începea cu trimestrul doi, urmat de vacanța de primăvară. Primăvara aducea sărbătorile pascale care se rezumau la cadouri aduse de Iepuraș. De ce tocmai iepuraș? Ce legătură poate fi între oul de găină – fie el și frumos vopsit – și iepurașul: Și de ce să ne aducă daruri?

Ce tragedie ar fi fost însă, dacă nu ne-ar fi adus nimic! Stropitul fetelor din ziua de luni, după plecarea iepurașului răspândea un miros de paciuli în tot orașul!

”Eu sunt un mic grădinar, am auzit că o floare stă să se ofilească, îmi permiteți s-o stropesc?”- recitau băieții și ne udau cu parfumuri găsite pe acasă, ori proaspăt achiziționate, în funcție de bugetul părinților. Fiecare după talentul și dexteritatea de care dispunea. Se putea întâmpla să-ți intre în ochi, apa de colonie făcându-l pe făptaș de neuitat! Asta se întâmpla la începutul acțiunii, că mai spre seară apa de colonie ajungea să fie doar…apă!

Al treilea trimestru și ultimul din anul școlar aducea ”vacanța cu trenul din Franța”. De dragul rimei, mă gândesc, că nu avea nimic franțuzesc vacanța de vară! Era cea mai așteptată și cea mai lungă vacanță! Din 15 iunie până-n 15 septembrie! Trei luni de vacanță! Când credeam că am tot timpul din lume la dispoziție! Îmi făceam planuri, câte cărți voi citi, mai puțin lecturile obligatorii de care făceam alergie! Unde vom călători….

-Va urma sau nu-