Mă strecor cu talent în spațiul îngust între zidul blocului și mașinile parcate pe trotuar.

Merg în stația de autobus. Nu știu de unde se adună lumea ca la miting. Într-o gheretă a transportului local se plictisește o angajată. Tresare la salut, la o întrebare ușoară, îmi dă răspuns pe loc.

Un autobus aproape că a golit stația. Circulă destul de bine. Vine alt autobus.

Pe ușa de mijloc scrie: Urcarea interzisă, Urcarea se face pe ușa din față, Biletele se găsesc la șofer, dar pasagerii se urcă și pe ușa din mijloc, evitând coada de la prima ușă.

Autobusul nou miroase a levănțică. Șoferul – nou și el probabil, ne cam zdruncină un pic, dar neavând viteză, scăpăm nevătămați.

Unii poartă mască, alții tușesc discret, în batistă.

La sens giratoriu e cu cântec! O mașină pe care scrie ”Școala de șoferi” merge paralel cu noi. Un braț de tânăr atârnă pe geamul din dreapta cu țigara în mână. O fi elevul sau patronul? E prima lecție de mers cu merțanul?

Într-un părculeț se pregătește soclul pentru un grup statuar. Mai încolo, se văd și băncile ajunse celebre, pe sistemul ”fost d’unde, da’ n-o juns! Niște șipci de culoare deschisă, ca un jilț ce nu are spătar decât o bucățică la un capăt. Se poartă cică în occident. Măcar de ar fi pus spătarul la mijloc, ar arăta cumva!

Trecând pe lângă alte statui și busturi ridicate în amintirea unor pesonalități m-am gândit cum de nu le-a trecut prin cap să fi pus și o plăcuță pe care să fi scris pe cine reprezintă și cine e autorul operei de artă?

Dincolo de centru, zidurile cetății pe zi ce trece își arată tot mai credibil vechimea. Și din nou am impresia că dinadins e lăsat centrul să se degradeze. În ritmul ăsta va fi mai ușor de demolat decât de reparat ansamblul de clădiri construite în stil baroc, neoclasicist, secesionist …Ca un decor nefolosit, cenușiu și prăfuit! Arată jalnic.

Meditând asupra trecerii timpului, prinși într-o coloană de mașini, hălăduind încet, bară la bară, puteam jura că suntem pe Valea Prahovei în minivacanța de Paști!

Ghiocei, toporași și frunzulițe verzi pe gardul viu. Cer noros, aer călduț și un vânt uneori obraznic, destul de răcoros. Privesc orașul. A fost ultima zi din luna lui Marte.