De 341 de zile folosim un storcător de fructe și legume, marca Philips. Roșu, impunător și destul de ”vocal”. Din moment ce îl folosim zilnic, înseamnă că ne place … sucul.

Știu exact în ce loc anume de pe masă trebuie să mut storcătorul ca să nu concureze cu zgomotul unui elicopter gata de decolare.

Am o strategie de invidiat. Trebuie să respect și ordinea alimentării, dar mai ales să mă mișc cu talent dacă nu vreau să pictez toată bucătăria cu zeamă de sfeclă roșie, bucăți de portocale sau suc de roșii. Știu ce vorbesc, credeți-mă!

Zilnic am făcut poze, am notat ingredientele și am savurat licoarea dumnezeiească după ora 10, din grijă pentru vecini. Nici nu s-a plâns nimeni până acum!

Contrar obiceiului său, Noir ne-a vizitat dis de dimineață. S-a cuibărit pe scaunul meu de birou, a tras un somn de trei ore, apoi a ras un ”pliculeț”, a plescăit și un căpăcel de lapte. Ca boierul! Odihnit și sătul, părea nehotărât. Ar fi plecat, ar mai fi stat.

I-am explicat că voi da drumul la ”elicopterul” de pe masă. Părea curios.

Și-a ocupat locul la distanță respectabilă, pe covoraș, și-a ciulit urechile și a făcut niște ochi maaaaari! Dar n-a schițat niciun gest, n-a scos niciun sunet.

O fi priceput că nu-i niciun pericol dacă noi nu ne agităm.

”Elicopterul” a decolat în câteva zeci de secunde. Apoi s-a făcut liniște, iar Noir prefăcându-se că n-a fost impresionat și nici speriat de zgomot, a plecat! Paaaa!