Oficial, din clipa în care părinții tăi (parafrazându-l pe Adrian Păunescu) nu mai sunt pe pământ, ci în gând, încetezi să mai fii copil.

Neoficial…

• primim și trimitem mesaje de felicitare
• petrecem minute plăcute admirând imaginile păstrate în memoria paginilor de socializare
• ne aducem aminte de petrecerile organizate pe vremuri…cu prăjituri gustoase, cu glazură colorată în formă de măr verde sau pară gălbuie cu frunzulițe comestibile…
• porțiile generoase de înghețată și…nelipsita durere de gât
• sifonul amestecat cu sirop cu gust adevărat de zmeură și culoare naturală …

Din aproape în aproape, sub cele 26 de grade ale primei zile de iunie, ne aducem aminte până și de serbările de iarnă! De Moș Crăciun cu plete dalbe pe care l-au trădat botinele, abia în casa scărilor. De cadourile ce apăreau pe preșul de la intrare, de scrisorile trimise lui Moșu cu rugămintea să facă un efort și dacă nu-i va fi prea greu să aducă totuși cadoul cerut….Ce amintiri înduioșătoare!

Seara butonez telecomanda, dar după câteva mostre de ”jurnalism” deosebit de penibile ajung la trista concluzie: Nu mai sunt copil!