Era o zi însorită de septembrie. Mă pregăteam să merg la redacție. Mi-era cald și în trecere pe lângă televizor, am aruncat o privire, în speranța că se va anunța o vreme mai puțin toridă.

În loc de vreme, mi-a fost dat să văd cele două clădiri simbol, adesea văzute la începutul filmelor americane, World Trade Center. Clădirile Gemene din New York.

În America de Nord era dimineață. O zi ce se anunța frumoasă, cu soare. După ora opt, când lumea mergea la lucru, două avioane cu pasageri, unul după altul, au intrat în Turnurile Gemene. În decurs de două ore ambele clădiri s-au prăbușit într-un nor de praf și moloz. Pasagerii, avioanelor, pompierii, salvatorii care au ajuns primii la fața locului, oamenii care se aflau în clădiri la ora aceea, printre care și români, au pierit. Alte două avioane au fost deturnate de teroriști, unul a deteriorat clădirea Pentagonului, altul s-a prăbușit pe un câmp.

A fost începutul intrării pe scenă a teroriștilor. Alții decât decembriștii din 89. Teroriști kamikaze. Imaginile reluate de nenumărate ori, vocile înregistrate cu ultimele mesaje ale pasagerilor care și-au văzut moartea cu ochii…păreau secvențe dintr-un nou lungmetraj hollywoodian. Cine și-ar fi putut imagina așa un scenariu incredibil? Sute de civili nevinovați să fie condamnați la moarte pentru că au avut nenorocul să se afle la locul nepotrivit în momentul nepotrivit! Cetățeni din 90 de țări! Aproape 3000 de decedați și de două ori atâția răniți. Numele celor decedați sunt citite la comemorarea victimelor WTC în fiecare 11 septembrie.

A început lupta împotriva teroriștilor.

Și de atunci lumea n-a mai fost la fel.