Dacă am pomenit de Institutul Ion Cantacuzino, se cuvine să ne reamintim ce am scris în urmă cu un deceniu despre institutul care producea vaccinuri. ”Ultimii trei ani (din 2010 încoace) au adus Institutul în imposibilitatea de a mai produce anumite vaccinuri (BCG, VTA) şi alte produse biologice (Polidin, Cantastim, Orostim etc.)”

Institutul Cantacuzino, unicul producător de vaccinuri din România

• participă ca membru activ în programele de cercetare şi supraveghere microbiologică.
• membru în  Reţeaua Internaţională a Institutelor Pasteur ( RIIP),
• este unul din 32 de institute situate pe 5 continente.
• prezent pe toate cele 4 domenii: cercetare-dezvoltare, producţie, sănătate publică şi învăţământ.
• a primit statutul de „Serviciu de interes economic general” (SIEG) pentru o perioadă de 10 ani, fiind singura instituţie publică căreia i se conferă acest statut.(2013)
• devine astfel Institut Strategic la nivel naţional,
• deţine Laboratorul de Referinţă Regional pentru Supravegherea Gripei şi
• este inclus în „Planul strategic de producţie de vaccinuri în caz de urgenţe majore” al OMS.
• director general al Institutului la vremea respectivă: dr. Aurelia Graţiela Drăghici. (citiți pe larg articolul publicat în
• https://erikamarginean.blog/2013/11/19/ce-stim-despre-institutul-cantacuzino/

Întrebare retorică: au trecut deja 10 ani din noiembrie 2013 până azi?