O văd așezată pe un scăunel, la un scaun cu șezutul lat de bucătărie ce -i ține loc de masă, în fața unui caiet ”maculatură”, cu un creion HB în mână. Are părul natural ondulat, castaniu deschis, legat cu fundă mare albă, ca să nu-i curgă bretonul peste ochi.

Scri , desenează concentrată, pagină după pagină, începând cu ultima pagină. Așa scriu evreii, îi spune medicul cu chip de Moș Crăciun, când mai iese în curte, în pauza între două consultații cu raze Roentgen.

Plouă mărunt. Îmbrăcată cu o pelerină de ploaie de culoarea mărului verde o fetiță merge grăbită pe strada unde se află grădinița. Eri! Eri! O strigă mama, dar respectiva nu reacționează. O ajunge din urmă și nu-i vine să creadă, dar sub pelerină nu era fiică-sa. A presimțit că Eri va fugi de la grădiniță.

Măricică, harnicuță foc, puțin mai înaltă decât mătura îi răspunde cu nonșalanță omului din ușă. N-am timp să merg la biserică. Nu vedeți câtă treabă am?