A fost o vreme când încercam să mă pun în situația unui tânăr aflat în căutarea unei tinere. Pentru o prietenie sinceră de lungă durată. Așa cum se spune în astfel de anunțuri.
Și am constatat că nu e ușor. Dacă te uiți în jur …Ce să vezi? Cum cititul, considerat ceva depășit a fost înlocuit cu scrollingul gadgeturilor-intenționată romgleza, educația are de suferit. Cresc pretențiile. Nu e destul să ai mașină mică dacă nu e ceva ”aspirator de fete” nu exiști. Să ai haine de firmă, apartament măcar dacă nu casă cu piscină…restaurante, cluburi, excursii…Asta vor ele.
Eu cu pretenții de ”băiat de băiat”, nu sunt impresionată de unghiuțele lungi, de tocuri, de coafuri, de farduri…Toate astea sunt lucruri trecătoare. Ceva de care te poți lipsi. Dar să nu ai cu cine schimba o vorbă? Să nu aibă nicio părere despre Michelangelo? Să se scuze că n-au fost colegi de grupă?
Îmi vin în minte niște melodii de pe timpuri: Tu es la femme de mon ami, o fată mai găsești, dar un prieten greu…Hmm. Cred că ambii se găsesc mai greu!
