Încă mi-e somn, dar nu mai e timp de dormit. Prin geamul deschis aud pașii celor care se grăbesc, care încotro.

Se închide ușa de la intrarea în bloc cu un zgomot metalic. Cineva a plecat hotărât.

Se cutremură paharele în vitrină, semn că vecina a reușit să trântească ușa fără să apese pe clanță.

Se aud voci somnoroase de copii, portiera unei mașini, un apel telefonic rămas fără răspuns.

Un porumbel speriat de umbra mea nu mai aterizează pe pervazul dormitorului.

Stolul de ciori execută al doilea zbor în cerc deasupra blocului, croncănind toate deodată.

În scurt timp se face liniște…La ora opt se aude soneria de la școala din apropiere.

Începe o nouă zi de septembrie!