Nu aş fi vrut să contribui şi eu la mediatizarea „studentului român la Londra”, dar e „peste putinţă” să tac. Nu cred că a rămas un singur internaut care să nu fi auzit de scrisoarea în care o tânără îşi varsă fierea  asupra occidentului ce „l-a ucis pe Dumnezeu!”

Nu mă pot plânge că n-aş fi citit în viaţa mea destule aberaţii şi texte în care autorii băteau câmpii, dar compunerea fetei mi-a întărit convingerea că niciodată nu-i prea târziu! „Never say never”, ca să fim în ton cu zona de unde vine epistola.

„Goagălind „un pic după Maria Cristina Mărcuş, căci despre ea e vorba, aflăm că e fiica unui prosper om de afaceri bucureştean. Maria e singura româncă la King’s College din Londra, unde a intrat cu bursă şi primeşte şi un ajutor financiar de la guvernul britanic. „Fiica omului de afaceri Sorin Marcus (…) nu plateste taxa de scolarizare si, mai mult, primeste din partea statului englez un imprumut anual de 3.300 de lire, bani care ii va putea returna dupa terminarea facultatii, cand isi va gasi un job bine platit.”, aflăm din Can-Can, apărut la începutul anului trecut.

Într-o ţară civilizată, unde se respectă legile şi tradiţia, probabil că nu-i uşor să te descurci, chiar dacă primeşte 20.000 de LIRE pe an de la tăticu, iar banii de buzunar ţi-i câştigi  lucrând la o galerie de artă în Somerset House. (Alţii îşi plătesc taxele muncind, dar asta -i altă pveste!)

Maria învaţă bine, munceşte, organizează evenimente studenţeşti, baluri şi întâlniri, declarându-se încântată de viaţa de la Londra!  „Desi este incantata de viata de la Londra, Maria sustine ca dupa terminarea facultatii se va intoarce in Romania, unde spera sa faca o cariera in domeniul pe care il studiază”, am citat din articolul mai sus amintit. E vremea să divulgăm şi ce studiază fata: „diplomaţie militară şi război”! Aha!

Textul care a răscolit Internetul nu prea abundă de diplomaţie, dar cu siguranţă a reuşit să pună pe picior de război a mare parte a internauţilor, dovadă că studenta îşi merită bursa!

Stau şi mă întreb: de ce ar vrea cineva să muşte mâna care îl  hrăneşte şi apoi să vrea să lingă acolo unde a scuipat?

Oare ni s-a servit din nou o temă pentru acasă, voal peste ochi şi între timp ceva ne-a scăpat?  Gândiţi-vă!