Potecuța ne întreba azi, ce părere avem de …deochi. Și ne-a relatat povestea urciorului ce i-a trecut după un complicat descântec intonat de bunică-sa în care domina onomatopeea ham-ham.

Din povestirile mamei știu cât de îngrozită a fost, când a aflat la ce ritual am participat, fără voia mea, desigur, fiind mult prea jună pentru a -mi putea exprima acordul. Trebuie știut că eram o plângăcioasă, speriată de cine știe ce lucruri văzute doar de mine, din moment ce nimeni nu găsea motivul ce mi-ar fi putut stoarce lacrimi.

Bunica pentru care eram cum se spunea pe atunci, „lumina ochilor, îngrijorată din cale afară, a chemat două ţigănci adevărate, din cele cu fuste multe şi colorate care au turnat plumb topit într-un vas cu apă rece, ca să afle cine mi-a făcut vrăji ca să-mi fie frică. Apoi m-au dat afară pe geam-norocul meu că stăteam la casă, fără etaj, că nu se ştie ce consecinţe putea avea plimbatul ăsta! Au cântat, au descântat, cine ştie cum au acţionat, dar cred că m-au distrat până la epuizare din moment ce am adormit. Legenda spune că după acest episod am cârâit mai puţin şi doar cu motive bine întemeiate! Şi o domnişoară de un an şi ceva, doi ani, poate avea motive serioase de a vărsa lacrimi!

După ce nu mai era bunica printre noi, am avut fete tinere de la ţară care aveau grijă de noi. De la ele am învăţat că trebuie să baţi de trei ori în lemn ca să nu se întâmple vreo nenorocire . Au fost şi doamne respectabile care văzându-ne spuneau ptiu , ptiu să nu te deochi -în timp ce ne stropeau din belşug cu salivă!

Şi dacă totuşi se întâmpla, pentru că se întâmpla ca după ce se holba un timp  cineva la noi, după ceva vreme să ne ia o durere de cap, ameţeală şi o stare generală atât de proastă de nu mai ştiam ce ne doare mai rău, stomacul, capul sau totul!

Şi atunci salvatorul-cine era tocmai în zonă, ştiau că asta se numeşte deochi şi se vindecă cu …chibrite!

Reţeta de deochi

Se ia un pahar cu apă de la robinet, o cutie de chibrituri şi cineva care să execute ritualul. Se spune tatăl nostru, se face cruce cu mâna peste gura paharului şi înainte şi după rugăciune, după care se ard 3-7 sau 9 beţe de chibrituri, lăsând să pice în apă capul ars şi băţul mistuit pe jumătate de foc. După forma desenului ce iese pe sub apă cunoscătorii pot spune cine era făptaşul, bărbat sau femeie, experţii putând zice şi iniţialele lui. Dacă beţele rămâneau la suprafaţă nu era deochi, dar apa cu magneziu şi carbon oricum făcea bine „aproape” deochiatului!

În funcţie de cât de tare credea în puterea descântecului, atât de repede şi cu succes îi trecea starea proastă a pacientului.

Cel care nu credea în superstiţii lua o pastilă de cap, că şi farmaciştii trebuie să trăiască!