Etichete

, ,


chirie.jpgCa dovadă că oamenii mai au încredere în presa scrisă, redăm povestea unor târgumureşeni, trecuţi de prima lor tinereţe. Deşi au fost ameninţaţi de fostul lor chiriaş, mai deschis sau mai voalat, oamenii s-au decis să facă publică păţania lor, ca prin gestul acesta măcar alţii să nu păţească la fel.

 

Un apartament de închiriat

 

Domnul A. a cumpărat un apartament cu două camere şi l-a pus la punct, după cum povesteşte, lucrând pe rupte o vară întreagă. A pus parchet laminat în camere, gresie şi faianţă, în baie şi în bucătărie. A zugrăvit-vopsit tot apartamentul. După câteva alergături prin oraş a reuşit să cumpere şi o mobilă adecvată, la mâna a doua ce-i drept, dar de calitate germană. A muncit cât zece, ca să arate apartamentul impecabil şi să economisească şi nişte bani. Chiar şi aşa l-a costat aproape o avere numai reparaţiile. A pus şi centrală de apartament. Mobilat şi dotat cu cele necesare, inclusiv covoare şi electrocasnice, domnul A. a dat anunţ prin ziare că are de închiriat un apartament frumos, mobilat şi fără datorii la utilităţi sau la stat.

 

Chiriaşul a venit

 

Primul chiriaş a venit, l-a văzut, i-a plăcut şi a stat cât a stat, apoi s-a mutat. Fără zarvă mare şi dându-i speranţe domnului A. că nu are de ce să-şi facă griji, chiar dacă plăteşte dările la stat, tot va putea recupera un ban investit în apartament. A dat un alt anunţ şi a mai venit un chiriaş. Amabil, cu zâmbetul larg pe faţă, nu-l mai slăbea din „bine nea Eugene”, „aşa-i nea Eugene”. Era de acord cu totul: să semneze contractul de închiriere, să promită că va plăti utilităţile şi să respecte clauzele din contract. Bărbatul părea serios. Avea loc de muncă, un băiat şi o nevastă ce lucrează peste hotare. „Dar asta nu-i o problemă, ea trimite banii, plătim, cum să nu, nea Eugene, fii liniştit”.

 

Şi lunile treceau

 

Având tot confortul necesar, chiriaşul şi-a cumpărat un televizor nou pe lângă cel existent în apartament şi aşa cum e trendy în zilele noastre, şi-a făcut şi cont pe facebook. Şi el, şi copilul. Aşa cum se spune, nu ai cont , nu exişti! Mama băiatului de asemenea avea cont pe facebook, dar destul de greu ai fi putut face legătura „cine cu cine votează”, dacă nu ai fi cunoscut personajele din povestire.  Domnul A. a plătit impozitul după chiriaşi, deşi tot mai greu veneau banii de chirie!

 

Vizită de lucru

 

Vrând să afle ce se întâmplă cu chiriaşii de nu mai trimit banii de chirie, proprietarii s-au descins la apartamentul închiriat. Uşa deschisă, dolce far niente: chiriaşul, băiatul şi o bunică apărută dintr-o cameră s-au strâns la masa din bucătărie. Aceeaşi masă pe care cu ceva timp în urmă „trona” o grămadă de bani cu care se  lăudase băiatul pe facebook. „Păi dacă au atâţia bani, de ce nu plătesc chiria? De ce n-au plătit cheltuielile comune de a trebuit să mă atenţioneze cei de la asociaţie?”, se întreba domnul A.

 

Lacrimi de bunică

 

Au fost câteva vorbe schimbate la supărare, poate pe un ton mai ridicat, dar văzând că bunica speriată, plânge şi tremură toată… s-au înduioşat şi ei şi le-au mai dat un termen. „Am înţeles că a întârziat avionul. Că femeia a venit fără bani. Că banca nu lucrează în weekend. Că banii vor veni până marţi…”, povesteşte domnul A.

 

Şi banii au venit

 

După schimburi de replici pe …facebook şi mesaje mai mult sau mai puţin amabile, într-o zi chiar a venit chiriaşul cu o parte din bani. „Acum atât are, dar vedeţi că sunt de bună-credinţă, că vin, că plătesc, nu cer decât o amânare”, îşi aminteşte de vorbele chiriaşului domnul A., nevenindu-i să creadă ce naiv a putut să fie! A doua zi acelaşi chiriaş s-a înfăţişat din nou în faţa lui şi invocând lipsa banilor pentru biletul de avion pentru soţia sa, ce trebuia să ajungă urgent înapoi în ţara unde lucrează, i-a cerut înapoi ca împrumut o parte din banii de chirie.

 

Contractul expiră în martie

 

În ciuda faptului că  nu s-au ţinut de cuvânt, chiriaşii au reuşit să-l convingă pe domnul A. să-i mai păsuiască. Banii vor veni, totul se va rezolva! Numai pe doamna A. s-o ţină la distanţă de ei! Prea e autoritară şi bietul chiriaş se teme să nu cumva să facă un infarct dacă se stresează din cauza doamnei! Şi copilul e bolnăvicios, şi bună-sa la fel, e bătrână… Şi domnul A. s-a conformat. În speranţa că odată expirat contractul oamenii vor pleca şi se va termina tot circul, că până şi curcile râd de el, cât de credul a putut să fie!

 

Chiriaşii plecaseră grăbit de la vechea adresă!

 

Între timp domnul A. a aflat că de la vechea adresă chiriaşii lui plecaseră fără să-şi achite datoriile, nici chiria, nici cheltuielile nu le plătiseră! Domnul A.  totuşi mai spera că vine soţia chiriaşului cu euroii de peste hotare şi va plăti chiria, restanţele ce au ajuns la 1.000 de lei şi va recupera poate şi împrumutul ce le-a dat cu câteva luni în urmă! Cine s-ar fi gândit că au de-a face cu nişte escroci?

 

Cum ajung chiriaşii de ieri, intruşii de azi

 

La început de an, ca orice pensionar care se respectă, domnul A. şi-a plătit nu doar impozitele către bugetul local, dar şi impozitul de pe urma contractului de închiriere, pe care era vorba că îl vor prelungi cu încă un an. Numai că socoteala de acasă nu se potrivea cu cea din târg. Chiriaşii nu au plătit şi nici nu dădeau semne că ar vrea să plătească, deşi contractul între timp expirase. Chiriaşii de ieri au devenit intruşii de azi. Uşa nu mai era deschisă ca pe vremuri. La telefon nu mai răspundeau. La uşă degeaba sunai că nu deschidea nimeni.

 

E uşor să dai sfaturi

 

Binevoitori se găsesc la tot pasul. Brusc unii şi alţii şi-au amintit că auziseră de G. „I-ai dat împrumut şi nu ţi-a mai restituit?”, îl întrebau pe domnul A. când acesta se interesa dacă îl cunoaşte cineva pe chiriaşul grăbit. Acum degeaba îi mai dădeau sfaturi ce să facă, cum să-i dea afară din propria lui casă! Pe lângă pierderile suferite, trebuia să suporte acum şi umilinţa de a sta la uşa propriului apartament. A ajuns să nu mai spere că va recupera ceva din banii pierduţi. Nu-i mai păsa nici de datoriile cu care s-a ales, nici de restanţele imense la cheltuielile comune… Factura de gaz o plătise… Lumina şi Rds-ul plăteau chiriaşii, că aveau nevoie de internet… pentru Facebook şi cablu pentru plasma de pe perete! Domnul A. nu mai voia nimic decât să-i vadă plecaţi din apartament!

 

Vezi ce-ţi doreşti, că ţi se îndeplineşte!

 

Într-o zi de sfârşit de iulie, veni mesajul: cheia o găşiţi în cutia de scrisori. Au găsit-o alături de un bileţel pe care sta scris că „nu mai puteau suporta stresul provocat de doamna A. şi de aceea au fost nevoiţi să plece la o adresă necunoscută”, povesteşte domnul A.

 

Chilotul cât o velă de pe vasul lui Columb

 

Au putut intra în sfârşit în apartament! Pe peretele alb dat cu vopsea lavabilă o urmă de pantof sport desenat din noroi, în loc de semnătură sau în semn de bun rămas. Într-o cameră, pe canapeaua cea nouă stă întins un chilot mare cât o velă de pe vasul lui Columb. Mizerie peste tot, hârtii aruncate pe jos, praf şi cine ştie ce au mai luat din ce se putea căra fără prea mare efort. Parcă e cardiac chiriaşul? E de râsul curcilor, dar au luat cu ei ca amintire telefonul fix…

 

Şi ce au lăsat în urma lor?

 

Decepţia că nu poţi avea încredere în oamenii care zâmbesc prea mult la prima vedere. Aceştia prea picurau de mulţumire că şi-au găsit fraierul! Abia scăpaseră de primul, că şi de acolo tot aşa plecaseră, pe furiş lăsând datoriile şi stricăciunile în urmă! Ameninţaţi, oamenii preferă să tacă. Să rămână cu paguba şi să se ferească altădată. Cine nu-şi deschide ochii, deschide punga! A fost o învăţătură de minte. „Dacă am fi fost preveniţi de cineva, poate că nu am fi ajuns în situaţia asta. De aceea am dorit să facem publică poveste noastră, fără să ne dăm numele reale, nici ale lor, pentru că nu vrem să avem neplăceri, dar vrem ca nimeni să nu mai păţească aşa ca noi”, a mai spus domnul A.

 

Pentru conformitate, Erika MĂRGINEAN

(Publicat în „PUNCTUL”)