Etichete

, , ,


szerzodesLalairas.jpgPrimind din sursă de încredere mesajul şi imaginile despre nota schimbată în catalogul unei şcoli, le-am adus la cunoştinţa opiniei publice. Rolul presei este să informeze, nu-i aşa? În secolul XXI, într-un oraş digital ca al nostru, mi s-a părut firesc, în plină vacanţă de vară a elevilor, să iau legătura cu impricinaţii prin pagina de socializare.
De bună credinţă fiind, cunoscând sursa ca fiind de încredere, având imaginile de necontestat, nu am pus la îndoială nicio secundă autenticitatea mesajului, totuşi într-un mesaj trimis presupusului autor am încercat să mai obţin detalii. Nu am primit răspuns. Cel căruia i-a fost modificată nota la teză, deasemenea mi-a lăsat mesajul fără răspuns. Am reuşit în schimb să vorbesc cu el la telefon. Răspunsuri evazive am primit şi promisiunea că la întoarcerea sa din vacanţă vom putea discuta. Mi-a dat în schimb relaţii despre examenele de corigenţă, când se dau şi când se află rezultatele. Cine învaţă pe de rost toate aceste cifre dacă nu e direct interesat?
Apariţia articolului a fost urmat de un şir de telefoane, pe un ton când mai ridicat, când mai calm, în care mi se aducea la cunoştinţă că autorul mesajului este altcineva, nu interlocutorul meu. Totodată a fost recunoscută ca fiind conformă adevărului partea de prezentare din articol referitoare la cel despre care credeam că ar fi fost autorul mesajului.
Din aceste convorbiri –probabil înregistrate- am aflat unele detalii despre modul cum se desfăşoară notarea elevilor în şcoala cu pricina. Fiind vorba despre o şcoală tehnică elevii fac practică după terminarea cursurilor teoretice. Aşa se întâmplă că dirigintele care s-a grăbit să încheie media elevului, în iunie, i-a mai dat o şansă elevului în iulie. În perioada lucrărilor practice elevul mai putea fi ascultat, scăpând astfel de repetarea anului şcolar. Problema era că în articol am scris situaţia din iunie, deşi în poză se vedea că aceasta se referă la situaţia” iunie-iulie”, nefiind altă variantă. Totuşi mi-a explicat cu detalii, ca unul care a văzut catalogul: “Lipseşte ştampila, se corectează şi se semnează am corectat, nu apare, nu a fost finalizat”, spunea interlocutorul meu la telefon.
Chiar dacă elevul are note proaste în primul semestru, “i se mai dă o şansă chiar şi după al doilea semestru. Părinţii îl pun să înveţe, profesorul îl mai ascultă…în alea trei săptămâni de practică poate să înveţe”, era de părere interlocutorul meu, explicând cum se poate ca elevul repetent în iunie să fie doar corigent în iulie!
Analizând la sânge articolul cu pricina, mi-a explicat şi de ce nu se încheie media pe semestrul unu la limbi străine: “pentru că modul, şi la modul nu se încheie”. Deşi în cazul unor note cu mult sub cinci, chiar nu mai contează!
După o prezentare a rezultatelor şcolii de pe vremea celor doi directori, (mi-a dat şi nişte nume), spunând că timp de 25 de ani, această şcoală “a fost cel mai bun liceu din judeţ”, a creionat şi cauzele care au dus la degradarea ei. În treacăt a amintit şi de “prietenii” din şcoală, colegii care i-ar fi vrut binele. Dealtfel Lista emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, încă în februarie, cu personalul care nu a fost menţinut ca titular în funcţia didactică în 2016-2017, îl situează pe primul loc din cele patru din judeţ, cu observaţia “respins de unitate”.
Ca un aspect interesant, a fost şters în mare parte profilul interlocutorului meu de pe pagina sa de socializare, dar a fost lăsat mesajul meu. “Nu am aşa ceva. Nu folosesc. Odată pe săptămână, zece minute mă uit pe internet, citesc scrisorile, dar nu răspund!”, a mai spus. Mi-a dat apoi două adrese de email, deşi-iniţial – a refuzat să trimită electronic dreptul la replică. Apoi ne-a trimis vreo trei-patru, inclusiv pe pagina de socializare!
După ce m-a luat la rost că e joi, şi eu nu i-am scris încă nimic despre “caz” şi a doua zi ar trebui trimis ziarul la tipar, m-a invitat să-mi dea personal un exemplar “printat” din dreptul la replică. Avea trei exemplare, unul am semnat de primire cu un pix răblăgit ţinând hârtia pe spinarea lui, într-o staţie de autobuz. “N-aş fi scris atât de dur dacă am fi vorbit înainte”. Nu am înţeles la ce se referea.
PS: Orice asemănare cu situaţii sau persoane reale este pur întâmplătoare!