Etichete

, , ,


49202881_1996163447354066_8310053048156160_n.jpgAm avut și momente de liniște în garsoniera de la etajul 7, în Titan. Am reușit să scăpăm de gândacii de bucătărie după ce am făcut o curățenie ca la carte și în așteptarea apartamentului promis, ne vedeam de-ale noastre.

Privind de la fereastră, am avut o priveliște frumoasă. Privit de sus, parcul părea o pădure deasă de un verde crud, printre copacii căruia am zărit și aleea ce ducea spre complexul alimentar.

În prima dimineață am pus două sticle într-o plasă și  cu Alex de mână, am plecat după lapte. Am găsit magazinul, dar spre mirarea mea, deși de sus așa părea,  nu am fost singurii care ar fi cumpărat lapte. Tineri și bătrâni, femei și bărbați au apărut de sub umbra copacilor, la un semn numai de ei știut, după care s-a format o coadă lungă ce șerpuia pe lângă magazin până la camionul din care se descărcau lăzile de sârmă în care erau sticlele cu lapte. Erau niște recipiente de sticlă groasă, de un litru, cu gura lată,  cu capac de staniol pe care scria Lapte și data fabricației. Din momentul acela, coada mergea repede, în câteva minute nu mai rămânea nici urmă de lapte!

Într-o dimineață s-a întâmplat să întârize camionul. Plasele colorate și de mărimi diferite – așa zisele  sacoșe, așteptau frumos înșiruite pe lângă magazin, oamenii ca și alte dăți, clevetind la umbră, ce m-am gândit? Ce ar fi să las plasa cu sticlele la rând și să dau o fugă până la piața din apropiere? Zis și făcut. Am cumpărat niște roșii frumoase, gustoase spre bucuria lui Alex, care a și molfăit  căteva în drum spre magazin.

Ajunși în apropierea parcului, deja mi s-a părut dubios că, nu prea e agitație, dar nu m-aș fi gândit să nu-i mai găsesc pe oamenii mei la rând! Nici urmă, nici de lapte, nici de ei. Dar nici de plasa mea cu sticle!

Nu-i destul că am rămas fără lapte, fără sticlele de schimb, fără sacoșă, dar m-au și privit ca pe una picată din lună! ”Pe ce lume trăiți, doamnă?”

Degeaba le-am spus că acasă la mine, noi lăsăm plasa cu sticle lângă magazin de cu seară și dimineața tot acolo le găsim! N-au contenit să se uite la mine ca la o ciudată: auzi, domne, să lase sticlele și să plece! Cine a mai auzit așa ceva!”

(din cartea…)