Scrisorile, mai ales cele dechise au revenit în actualitate. E ultima, dar nu cea din urmă încercare de a aduce o schimbare în tratamentul bolilor cronice.

Am aflat recent că pensionarii de boală cu membre amputate sau paralizați nu mai trebuie să fie târâți în fața comisiei pentru a dovedi că nu le-au crescut înapoi picioarele sau că s-au vindecat de paralizie. E un semn spre normalitate.

Acum, ar trebui rezolvată și problema bolnavilor cronici. O boală cronică e ca o amputație. Ireversibilă. Poate fi ținută sub control, poate stagna, se poate agrava, dar nu se vindecă. Și atunci bolnavul este obligat să urmeze un tratament îndelungat, ce presupune vizita lunară ori trimestrială la medicul de familie.

Să facem o simulare pentru a ne face mai ușor de înțeles. Pacientul român diagnosticat de medicul specialist ajunge cu scrisoare medicală la medicul de familie, care îl va avea în grija lui până la ”pe loc repaus”.

Să zicem, că suntem în 12 ianuarie, pacientului i se prescrie doza necesară pe 90 de zile. Asta înseamnă ianuarie (20 de zile), februarie (28 de zile), martie (31 de zile) , 11 aprilie ar fi ultima zi când ar mai avea medicament. Următoarea programare la medicul de familie ar fi pe 13 aprilie, pentru că a intervenit duminica. Dacă medicul e de după-masă, pacientul rămâne fără tratament 2 zile, duminică și luni dimineață. (3 doze pierdute)

Pe 13 aprilie i se prescrie o nouă rețetă pe 3 luni. Din 13 aprilie până pe 11 iulie și povestea se repetă, cu cele 3 doze lipsă. (deja sunt 2 zile în care pacientul e netratat)

Pe 13 iulie mai primește o rețetă compensată valabilă pe 3 luni, din 13 iulie până pe 9 octombrie. Programarea va fi pe 12 octombrie pentru că intervin sâmbătă și duminică, zile nelucrătoare.(Încă 2 zile fără tratament).

În octombrie povestea cu weekendul se repetă, așa că va avea programare nouă pe 12 octombrie…și iar pierde 2 zile. Într-un an în care a avut norocul să ocolească sărbătorile legale, religioase sau minivacanțele românilor, omul nostru ar fi trebuit să se trateze cu întreruperi de câte 2 zile la fiecare trimestru.

Nu ar fi nicio probelemă, dacă nu ar fi vorba de un tratament ce nu se paote întrerupe fără consecințe ireversibile!

Din 2 în 2 zile, se ajunge și la 30-32 de zile decalaj de la o prescripție la alta. De ce? ”pentru că nu permite sistemul”să i se prescrie rețeta din ziua în care i se termină medicamentee, ci din ziua care e lucrătoare după cele 30 sau 90 de zile.

Anul acesta pacientul termină cea de a treia cutie de medicamente pe 26 aprilie. Nenorocul face ca27 să fie sâmbătă, 28 să fie nu doar Duminică, dar și prima zi de Paști, 29 e a doua zi de Paști, 30 zi liberă prin grija partidului aflat la guvernare, 1Mai e ziua liberă a celor ce muncesc, așa că abia pe 2 mai poate avea șansa de a se întâlni cu medicul de familie, pentru rețetă!Câte zile îl lasă ”sistemul” fără medicamente? Cinci zile, mari și late! Ați vrea să încercați cum se poate descurca un bolnav cu probleme respiratorii cinci zile fără medicamente?

Am pus această întrebare la Casa de Sănătate Județeană, la deputatul de Mureș, membru în Comitetul de Sănătate din Parlament, la farmacie, la cabinet. Nimeni nu știe răspunsul! L-aș fi întrebat și pe invitatul lui Adi Giurgea, dar -ghinion-nu se vedeau întrebările pe telefonul lui, nu apoăreau decât după emisiune! Oricum, nu cred că ar fi avut alt răspuns nici invitatul, deputat de Mureș, fost secretar de stat în Ministerul Sănătății.

Așa e sistemul!

Cine ar putea să-l schimbe?