Adică e marfa pe care ai văzut-o expusă în magazin, dar parcă totuși diferă!Nu mult, doar un pic, în părțile esențiale, să zicem.

Mobila de bucătărie de pildă înseamnă patru colete. În fiecare colet găsești bucățile decupate, desenul după care trebuie să le asamblezi și o pungă cu șuruburi, colțare, balamale, petice , mânere.

Mi-a venit în minte dacă așa aș da și eu știrea: un mouse, o tastatură, un monitor , o unitate de bază și o punguță cu litere pe care să le pui în ordine după schema alăturată!

Lăsând gluma la o parte, într-adevăr e mai ușor să duci la etajul enșpe prin coridoare și holuri strâmte niște colete, decât să încerci aceeași manevră cu un dulap masiv cu patru uși!Noroc că nu se mai poartă!

Am avut norocul de a găsi un meșter tare iscusit, care a știut să asambleze piesele Lego până și masa cu scaunele care tot așa erau bucăți – bucățele.

La sertarul de la bucătărie a sărit pisica din sac!Ori ..maimuța în apă? Treaba e că stimabilii din fabrică au greșit un picuț dimensiunile seratrului, făcându-l cu o jumătate de centimetru mai îngust decât spațiul în care ar trebui să culiseze pe niște șine. Rezultatul…sertarul deraiează! Meșterul a găsit o soluție, dar mai avem de urmat niște cursuri de calificare ca să menținem sertarul pe șine, mai ales că l-am îndesat cu toate cele, așa cum erau sertarele din mobila veche! Indicațiile sună în felul următorul: se prind ambele mânere, ca la ochelari și se trage uniform spre tine, apoi cu grijă…cu talent trebuie lăsat-ajutat ușor să alunece la loc. Dacă sare de pe șine, se reia mișcarea cu sau fără gânduri înălțătoare spre fabricant.

Ce simplu era dacă n-ar fi greșit domensiunile ori dacă ar avea niște șine mai zdravene, mai late pe care să se plimbe în voie, chiar și așa subnutrit cum e, bietul sertar!