Mă așteaptă un an greu! Voi avea trei examene mari și late! Unul de final, la Școala Populară de Artă, apoi Bacalaureatul la liceu și în sfârșit examenul de admitere la IATC. Mi-e dor să-mi revăd colegii. Sunt plin de elan și de …nerăbdare. Sunt curios cum va fi reîntâlnirea cu fata din tren. Cum e posibil să n-o fi remarcat nici din greșeală, dacă suntem colegi de liceu?

Se spune că noaptea toate pisicile sunt negre și la școală toate fetele cu sarafan sunt la fel?Fata asta avea niște ochi…mamă-mamă! Trebuia s-o remarc dacă drumurile noastre s-ar fi intersectat vreodată! Sper că întâlnirea asta nu vrea să fie cireașa de pe tort! Două țepe în aceeași zi ar fi cam mult pentru un Don Juan ca mine! Revin!

Am crezut că nu voi lipsi decât câteva minute, cel mult o zi, dar…Fata din tren mi-a ocupat tot timpul. Ne-am întâlnit la coadă la lapte! Ce revedere romantică cu sacoșa roșie de pânză în care cele două sticle se lovesc cu un clinchet zgomotos, aș spune în do major, dar probabil sună alttfel, iar la întoarcere sună grav, aproape surd, pline acum de …lapte și de importanța momentului. Fata din tren avea și ea o plasă cu două sticle, ca și mine și…timp liber berechet. Așa că ne-am dat întâlnire. Diminețile le petreceam așteptând să vină camionul cu lapte. Ai mei nu mai puteau de mirare, cum de mă trezesc cu noaptea -n cap și merg la coadă, fără crâcnire! Apoi m-a văzut tata…Mi-a zâmbit complice: ”e noua ta cucerire? Vezi ce faci, că de-ți mai scade nota la purtare…”

Zilele treceau repede, într-o veselie inexplicabilă. Uitasem, cu totul de sindrofie, de Tina unu, de Tina 2 și nu mai aveam gânduri decât pentru fata din tren. Avea un nume, normal, dar am preferat să-i spun Fata din tren, așa ca la indieni. Ochi de șoimi, Picioare lungi și…Fata din tren. Ce haios ar fi fost să merg sub geamul ei și să strig: mama Fetei din tren, o lăsați pe Fata din tren la film cu Ochi de șoim? ( adică cu mine). N-am cerut-o de la nimeni, ne-am dus, am adunat bănuți din vânzarea sticlelor . Am dus-o la Winetou de două ori. Pe întuneric o priveam din coada ochiului, la scenele de luptă o țineam de mână ca să nu -i fie frică! Își ascundea fața lipindu-se de pieptul meu, la toate scenele sângeroase…și rămânea așa mult timp, până când îi răspundeam ba c-au câștigat indienii, ba că s-au împăcat!

”Cred că m-am îndrăgostit, cred că da, cred că da! Și sunt tare fericit…” se aude de la tranzistorul meu agățat în geam, ca să se audă fără întreruperi. Apoi a trebuit să închid geamurile că nopțile sunt reci la început de septembrie.

Atât am reușit să-mi notez în caietul meu cu 200 de pagini. Mâine începe școala. Ultimul an de liceu. Ai mei spun că am să înțeleg cândva că aceștia au fost cei mai frumoși ani din viața mea! Să-l ascult acum pe Pittiș, cu al său ”Sfârșitul nu-i aici!” Ca să nu cad în depresie!