Fata din tren nu e din aceeași școală cu mine! Nici nu mă mai miră că toate fetele îmi joacă un renghi. Îmi văd chipul de copil inocent, angelic, cum îmi spunea cineva, vor să mă dădăcească, să-mi dea indicații, ce să fac, cum să fac, când să fac…iar când își dau seama că nu sunt chiar atât de lipsit de experiență, tot ele mă fentează și apoi dau bir cu fugiții!

Fata din tren venise la rudele ei în vacanță doar, la niște oameni în vârstă, fără copii! ”Ne vedem în vacanța de iarnă”, mi-a scris pe un bilețel pe care l-a lăsat în sacoșa mea cu sticlele de lapte și a plecat fără să-și ia bun rămas! Degeaba suntem la liceul cu același nume, dacă liceele sunt în orașe diferite!

Am început școala! Caiete noi, manuale, unele mai uzate, altele nou-nouțe, ca de obicei. De ziua mea am primit o trusă nouă pentru geometrie, rigle, compas și un stilou Pelikan ca să-mi poarte noroc la examene. Mi-am propus să-mi văd de școală cu riscul de a fi avansat la gradul de tocilar al clasei!Nu-i ușor să mă țin de cuvânt…Băieții din cartier chiar nu sunt ușă de biserică!

M-am făcut ”prieten” cu ei ca să nu mă ia la bătaie,văzusem cât de prietenoși pot fi, încă din generală! S-au obișnuit cu mine. Rar se ia de mine câte un forțos care apoi e calmat, să -l lase în pace pe copilul de trupă. Le mai dau pachețelul cu gustarea mea, mai renunț la câte o țigară, și scap de șicane. Atât de bine îmi joc rolul alături de ei, că am învățat să fumez!

Asta nu e bine, mi-am zis, dar n-am reușit încă să mă las!

Notez acum așa cum îmi vin în minte evenimentele, fără să am pretenția că aș respecta ordinea cronologică sau că nu -mi scapă niște chestii…Important e să scriu, să citesc cu vocea tare și…să mai las și pe mâine, că mi-e somn!