O felicitare primită la cutia poștală nu poate fi decât aducătoare de bucurie. Sau așa ar trebui să fie. Hârtia e de calitate superioară, textul e bicolor și bilingv, designul e simplu și de sezon…și atunci care-i problema?

Expeditorul este mai nou în peisajul politic, dar apropierea unor alegeri locale mă face să cred că nu întâmplător s-a gândit să ne ureze Crăciun fericit! A preluat ștafeta, se pare, din moment ce fostul nu ne-a mai urat nimic!

Cel de acum, președinte de partid orășenesc, ni se adresează la persoana a II-a singular (adică ne ia la per tu). De câteva minute întorc felicitarea când pe o parte, când pe alta, încercând să dibuiesc în ce limbă a fost formulată urarea. Pe o parte ni se urează să avem parte de: 1. ”căldura sufletească a celor dragi”, 2. ”bucuria Crăciunului și un an mai bogat în împliniri”, 3. un an ”mai ÎNALT în aspirații și plin de succese”. Iar la anu să dăm împreună ReSTART orașului”.

Pe verso; ”doresc sărbători binecuvântate de Crăciun înconjurați de cei dragi și să retrăiți împreună minunile Crăciunului.

Anul nou să aducă pace sufletească și realizări bogate în succese, ca să putem reporni împreună orașul”

Într-o limbă se scrie ”La mulți ani”, în alta se omite urarea! (Google e de vină!)

Pe scurt: e penibilă urarea!

(Nu aveți ce-mi reproșa, de Crăciun am fost mai mai ”bun”, acum suntem în pauză, da?)