După explozia nucleară de o forță neamiîntâlnită până atunci (2560), de la explozia solară încoace, Planeta Albastră arăta ca un covor șifonat, nescuturat de mii de ani. Un strat de praf cenușiu gros de câțiva metri acoperea totul, iar cerul se vedea chiar și acum după un secol și ceva ca prin ceață, soarele nereușind să răzbată decât cu câteva raze leșinate până la deșertul Nuclear.

Prin metode superștiințifice, locul cercetărilor a fost curățit de praf și abia acum puteau începe adevăratele cercetări. Ciudat lucru: locul sub stratul de praf și cenușă nucleară părea neatins și neschimbat de atâta timp. Clădiri, străzi, obiecte personale, mașini, unelte, totul a fost găsit în stare bună, dar nu găseai un fir de iarbă la GreenGrass, un copac, o pasăre sau un om!

Frigul ar fi distrus poate și laboratoarele lui Wonder, dacă nu era protectorul și în același timp ucigașul strat de praf. Aici s-a găsit până la urmă o imitație destul de reușită a locuitorilor de azi a Planetei noastre, un fel de robot-sapiens, care după un tratament special a fost pus în funcțiune și care spre mirarea cercetătorilor s-a dovedit a fi chiar profesorul Wonder!

Experiența i-a reușit, inteligența lui a fost salvată odată cu casetele celor mari dispăruți. Întrebat fiind ce impresia i-a făcut Marele Război, profesor Wonder a răspuns:

”Sunt singurul supraviețuitor al acestui act gratuit, fapta rușinoasă a unor demenți, care au pierit primii, ca niște kamikaze, deși ar fi meritat să supraviețuiască, cel puțin până apucau să vadă dezastrul, mizeria, până cunoșteau suferința trecerii în neființă!

Toată viața mea am militat pentru Pacea Lumii, pentru Pacea Interplanetară! Experiențele le făceam pentru a găsi o soluție tocmai pentru evitarea unor situații de a ajunge ca omenirea să decurgă la acest gest necugetat.

Am reușit să inventez o metodă bună, dar am întârziat cu elaborarea ei! Iată-mă acum singurul de pe Planeta Albastră care a scăpat cu viață putem spune, dar știți bine cu toții că acesta nu este ceva îmbucurător, dacă ne gândim că n-am reușit să păstrez forma speciei din care făceam parte! E totuși un pas înainte pe calea științei faptul că, am reușit să-mi păstrez întreagă memoria, prea încărcată acum de ororile războiului și pot fi de folos locuitorilor altor planete, ca un semn de exclamare: aveți grijă de inteligența voastră! N-o lăsați s-o ia pe căi greșite ce vă pot duce la pieire și pe voi!”

Aici s-a terminat filmul. Prof IKnow a aprins luminile. O liniște grea se lăsa peste sală. Chiar și cei mai indisciplinați dintre elevi tăceau. Filmul profesorului IKNow le-a dezlegat și marele secret al dispariției celui mai căutat loc de vacanță al părinților lor.

Ora de anatomie s-a întrerupt aici. ”Prof. Wonder există”- își spuneau în gând cu toții, căci dorința de pace, de libertate, există oriunde în galaxiile noastre și nu va pieri nicicând!

-sfârșit-

(Manuscris din …1984, descoperit zilele trecute în lada de ”zestre”! Mi se pare o coincidență ciudată faptul că textul din 25 septembrie să-l redescopăr în septembrie, după 36 de ani! Ce a vrut să spună autorul? Că va veni o zi când locuitorii unei planete vor fi niște roboți care vor putea fi deconectați de la rețea, doar pentru că se vor mira de ceva, adică vor da semne că-și pot folosi circuitele pentru a emite niște idei personale. Cu cât mai puține opinii, cu atât mai bine.

În zilele noastre când se încearcă disciplinarea populației, din considerente absolut pașnice, din grija exagerată- poate- față de bătrânii noștri, descoperirea mi se pare colosală! Dar asta deja e o altă poveste!)