De departe se aude un zgomot indefinit. În agitația ajunului de Crăciun, trec mașini după mașini și zgomotul lor estompează bubuiturile despre care doar bănuiești ce ar putea fi. Câinele care latră de parcă ar râde, ne servește un concert gratis, amplificând și mai tare vacarmul. Zgomotul se apropie. Sunt tobe…cu astfel de sunete erau adunați sătenii pe vremea geto-dacilor ( de dragul expresiei) ca să se anunțe că diseară va fi bal mare la Căminul Cultural din Apahida. (Fraza asta mi-a reușit fără să fi băut ceva! Atenție!)

Se mai răresc mașinile și apare de după colțul unui bloc de unde nu te așteptai un găligan camuflat în căpâță de fân acoperit cu fâșii de nylon multicolore. Se îndepărtează de unul singur, probabil spre zona cu magazine. Din colțul opus nu se mai aude nimic.

După un timp revine zgomotul, bătăile de tobă, ca o chemare la luptă sau doar la deșteptare?

Apar două creaturi îmbrăcate(?) în galben, tot ceva fâșii de plastic, par legate între ele, creaturile și fâșiile, se zvârcolesc -creaturile- de parcă ar fi scuturate de friguri și în ciuda mișcărilor nesincronizate, hălăduiesc cu spor pe carosabil, ocolite de mașini. La distanță respectabilă apar și toboșarii. Tobele artizanale bătute cu simț de răspundere fac zgomotul acela deșteptător, iar un al treilea merge pe la geamuri de unde li se mai aruncă mici atenții. Pe îndemnul ”De Crăciun fii mai bun”, milostivii îi răsplătesc cu câte ceva.

Anacronicii zgomotoși nu par să fie de ai noștri. După vorbă, după port…Nu știu cum au ajuns pe la noi, cum de n-a fost identificați de sutele de polițiști care veghează asupra respectării măsurilor luate pentru prevenirea răspândirii Virusache…Nu poartă mască, nici nu cred că ar avea în dotare ceva asemănător…

Ce mi s-a părut interesant însă, că odată cu schimbarea conducerii, și respectivii și-au schimbat culoarea. Năravul ba, dar culoarea din roșu a ajuns…galben! Creaturile, nu mi-am dat seama ce ar vrea să fie, că nu seamănă nici cu capra, nici cu ursul…o fi struțo-cămilă?