Aveam impresia că planeta a luat-o razna! Toată lumea se grăbea undeva, era o agitație inexplicabilă, o nervozitate plutea în aer. Parcă înfulecam pe nemestecate viața și părea că nimic nu ne mai ajunge! Mi-am zis atunci că așa nu se mai poate continua! Simțeam că avea să urmeze ceva care ne va calma într-un fel sau altul, dar nu aveam nici cea mai vagă bănuială ce avea să fie.

Știrile despre incendiile din Australia, descrise și prezentate cu aceleași imagini de toate posturile de televiziune, cu explicațiile din ce în ce mai dramatice au ajuns la limita suportabilității. Case, animale , păsări mistuite de flăcări. Hărți colorate pe care apăreau localizate incendiile fără nicio legătură, de parcă ar fi fost puse de o mână criminală. Cei care n-au ”precupețit” efortul, au dat o căutare pe goagăl și s-au lămurit ușor că în Australia pădurile sunt arse controlat, cu mici scăpări, așa ca pe la noi, când toamna incendiile de vegetație uscată sunt la ordinea zilei.

Pe neobservate, au apărut imagini din îndepărtata China, cu niște indivizi care cad secerați pe strada, ca într-o animație. Ca niște pioni pe tabla de șah, care nu se mai transformă în regină! Prea cădeau secerați, într-un mod bizar. Pe sistemul că tot ce e departe de noi nu ne afectează prea tare spre deloc, am trecut peste acele imagini.

A venit anul nou și au început să apară zvonuri despre un virus, iar căzăturile au fost puse pe seama acestui virus. Imaginile din piețele chinezești-culese din filme horror, au luat locul știrilor din Australia. Văzând mizeria și vietățile acelea cumpărate și consumate de săracii oameni, imediat ți-a pierit pofta de pui cu cinci arome sau de orice alt preparat ce ai consumat cândva cu plăcere de la China Blue!

Totuși, nu era decât începutul. Știri groaznice, prea departe ca să ne afecteze prea tare. La magazinul chinezesc nu ne-am mai dus, degeaba era atât de aproape de noi, brusc nu ne lipsea nimic din casă ce s-ar fi găsit doar la ei.

Pe vremea asta, exact acum un an, ne-am dus într- o mini excursie în pădurea orașului. Copiii au stat la rând respectând distanța regulamentară la clătite cu ciocolată, apoi ne-am dus pe o terasă, pentru ultima oară așa ca pe vreme de pace! Parcările erau pline, toate mesele erau ocupate, lume multă, binedispusă, muzică…de parcă toată suflarea urbei s-ar fi mutat pe Platoul Cornești!

Tot mai multe știri au prezentat situația dramatică provocată de virusul cel nou. Un virus din familia ”regală”. dar unul nou. Nimeni nu intra în detalii. Înghițeam știrile pe nemestecate și nu comentam deși , la fel cu imaginile despre incendiile din Australia, acum se repetau obsesiv aceleași imagini din Piața San Marco, din Bella Italia. Ajungeam să recunosc cei câțiva trecători filmați în imensitatea pieței unde nu mai erau nici porumbei, nici turiști, nici localnici, pentru că aveau interdicție de a ieși din case, iar pentru strictul necesar, doar în anumite ore și cu ”bilet de voie puteau să meargă!” Ce ne-au impresionat concertele ținute de italienii adunați pe la ferestre și balcon…Ce frumoase ni s-au părut aplauzele dedicate celor din linia întâi! Personalul medical îmbrăcat în astronauți cu numele scrise cu pixul pe spate că nu aveai cum să recunoști cine se ascunde sub echipamentul de protecție!

La noi a apărut primul caz, un norocos care s- a și vindecat! Apoi pe nepusă masă am avut primele decese. Neologismele au îmbogățit fondul lexical cu unele expresii complicate, unii nu reușesc nici azi să le pronunțe corect. De pildă ”comorbidități”, ”izoletă”, asimptomatic…

_-va urma_