Am avut cea mai lungă vară fierbinte în acel an. Nu aveam emoții pentru examenul de corigență pentru că nu prea aveam habar ce presupune asta. Bănuiam doar că ar semăna cu examinarea trimestrială la care ne supunea profu de chimie de pildă. Răsfoia catalogul cu mișcări lente, de parcă atunci l-a fi văzut prima oară. În clasă era o tăcere de mormânt. Paginile catalogului sâsâiau ca un șarpe veninos, de fiecare dată când proful, nehotărât parcă, trecea mai departe. După un astfel de joc al nervilor, cum necum, ne trezeam un șir de copii scoși la tablă. Fiecare după posibilități, își rotunjea nota de final de trimestru sau …scăpa de retrogradare!

Nu am fost mare amatoare de chimie, dar îmi plăcea să amestec diferite substanțe luate de pe polițele ce străjuiau mesele de laborator. Am avut și susținerea unor colegi. După un astfel de experiment în care am reușit să scoatem din eprubetele acelea un fum alb, de parcă am fi vestit habemus papa, ni s-a interzis să mai intrăm acolo nesupravegheați!

Gândindu-mă la acele vremuri, îmi dau seama că metoda unor profesori de a se juca cu nervii bieților elevi nu a fost un comportament chiar inocent! Să știi că ești un mic dumnezeu acolo la catedră, cu catalogul în față, să simți cum fierbe aerul de emoție, cum se străduiește câte unul să se facă mic-mic, să se facă invizibil, să dispară cu totul dacă s-ar putea, iar tu, atotputernicul, poate frustratul care cu niște ani în urmă tremurai la fel…Oricât de mare profesor ai fi fost, nu puteai fi emininche nici tu, chiar la toate materiile! Ai avut și tu suișuri și coborâșuri. Mai ales dacă te-ai trezit student la Pedagoc împins din spate de părinți. Moștenire de familie. Pe când tu nu aveai nici cea mai mică inclinație pentru așa ceva!

Odată alcătuit șirul victimelor, un oftat prelung se putea auzi slobozit din pieptul celor care-și reținuseră și respirația până atunci. Pe moment au scăpat. Nu pentru multă vreme însă, pentru că se putea întâmpla ca printre victime să fie unul care suporta chiar și un patru, fără a fi periclitată media de absolvire. Și atunci era înlocuit de un altul, scos la nimereală.

Au fost și cazuri când la o altă materie, era o singură victimă pusă la zidul infamiei, a se citi la tabla pe care nu a șters-o corespunzător elevul de serviciu, și luată la întrebări, dacă era mai emotivă, se pierdea cu firea. Ceilalți cu mâinile ridicate, riscau să cadă din bancă: „Io, toașu” sau ”io toașa”-mișcare populară ce o intimida și mai mult pe biata victimă scoasă la tablă. Îmi amintesc și acum de o colegă de suferință pe care sarafanul tremura vizibil de emoție!

Abia când am ajuns și eu la catedră am înțeles că de acolo se vede fiecare elev, oricât ar încerca să se fofileze! Până atunci însă credeam că ferindu-mi privirea să nu se intersecteze cu ochii de șoim ai celui de la catedră devin invizibilă!

Cu toată strictețea din școală, copiatul, folosirea materialelor ajutătoare erau la rang de cinste! Urâtă treabă! Învățată fiind să nu fur, m-am rezumat la cunoștințele la purtător. Îmi pregăteam fițuici, bilețele minuscule scrise cu litere atât de mici încât trebuia să ai ochelarii curați ca să-le poți citi, dar nu le-am folosit niciodată! Scriindu-le însă cu maximă concentare, le-am învățat destul de bine ca să nu am nevoie de ele!

Vara a trecut foarte repede fără să fi pus mâna pe carte. A fost prima și ultima mea vacanță petrecută la țară, nu puteam s-o stric cu exerciții la algebră! Mai ales că aveam convingerea că am fost picată pe nedrept! La examenul de admitere n-am avut probleme, primele lecții din a noua le aveam la degetul mic și incasez două de patru în aceeași oră?! Uitasem deja de examenul de corigență când a sosit telegrama! (SMS -ul de azi). Pe 25 august Stop ai examen Stop. vino acasă Stop.

Nu știu dacă s-a mai lăudat cineva că a fost corigent, eu chiar mă mândresc cu asta! Mai ales după ce am aflat că am luat examenul. Fata bătrână nu era în comisie, dar n-a scăpat ocazia să mă felicite: ”vezi, asta se putea face și în timpul anului!” Și-o fi imaginat că toată vara am căutat necunoscutele din ecuațiile ei rămase nerezolvate!

Eram eu sigură pe mine, dar am trecut și pe la liceul pedagogic, așa ca pentru o soluție de rezervă. A pica examenul de corigență pe atunci însemna reluarea examenului de admitere la liceu! Din fericire n-a fost cazul și alinierea planetelor m-a ferit să mai am de a face cu mult stimata profă de mate! Grație tinerei care a venit în locul ei la catedră am experimentat și senzația de a primi nota maximă la trigonometrie!

• Va urma – sau nu-