De ceva vreme au apărut autobuzele noi, promise de ani de zile. După niște minute bune de așteptare se rostogolește majestuos în stație un astfel de autobuz. Pe ușa din mijloc stă scris cu litere mari: Urcarea se face pe ușa din față.

Câțiva pasageri se îndreaptă spre ușa din față, unde potrivit indicațiilor se face urcarea și unde se află șoferul la care se găsesc bilete de călătorie.

Majoritatea călătorilor se înghesuie, evident, la…ușa din mijloc. De parcă ar fi descălecarea, ocupă locurile libere pe scaune și iau poziția contemplatoare, privind pe geam la cei care încă stau la rând la ușa din față.

Acolo se face o coadă dezorganizată, unii având tendința de a se strecura venind vijelios din lateral. Șoferul privește destul de apatic spre cetățenii care se folosesc de prelungirea termenului de valabilitate a abonamentelor și chiar se miră când îi ceri două bilete!

Coada se blochează în strâmtoarea ușii deschise pe jumătate. Două bilete, trei stații distanță. Cei care s-au urcat pe ușa din mijloc-presupun că aveau abonament!

Stând pe o jumătate de scaun-alături de o tovarășă de drum mai voluminoasă decât mine – există și așa ceva- , privind-o pe subnutrita oacheșă de pe bancheta din față, lăfăindu-se pe două locuri, mi-a venit o idee revoluționară!

Din moment ce oricum nu se respectă indicațiile prețioase lipite pe ușile autobuzelor noi, ar fi mai bine dacă s-ar promova cutuma: urcarea să se facă pe ambele uși, în față să se urce doar cei care cumpără bilet. Restul pe ușa din mijloc. Astfel am economisi timp și nimeni nu s-ar mai stresa că stăm la coadă până și în autobuz!