Mai întâi a fost o perioadă extrem de agitată. Nu reușeam nicicum să mă ajung din urmă. Acum era dimineață, ca în scurt timp să mă prindă miezul nopții cu temele nefăcute!

Brusc, lumea s-a oprit în loc. Parcă încremenise scena fără actori, lăsând sala fără spectatori.

Showul însă urma să înceapă!

La știri am văzut în reluare aceleași imagini cu niște asiatici, care cădeau ca secerați pe stradă, fără preaviz. Picătura chinezească ni s-a administrat stângaci la început, dar cu atât mai multă perseverență. Iar și iar.

Trebuia să avem și noi faliții noștri.

Un tânăr român ar fi fost pacientul nostru zero, numai că s-a vindecat, înainte ca să știm ceva despre misterioasa afecțiune.

Virusul mic-mic- mic, ca o mingiucă cu țepi, în opinia unora seamănă cu o coroană. Neamurile virusului fiind studiațe deja cu ani în urmă, acestuia i s-a spus ”Noul Corona Virus. ”

Nou sau nu, tot nu putea fi lăsat să-și facă de cap virusul, așa că ai noștri conducători s-au organizat. Astfel a apărut grupul alcătuit din nu știm cine, care trebuia să poarte un nume și i s-a spus Grupul de comunicare strategică!

Grupul de Comunicare Strategică ( sună sinistru, nu vi se pare?) transmitea zilnic cifrele despre situația tot mai critică din țară.

Câți români au fost confirmați, internați, vindecați, decedați, izolați, carantinați, suspecți, asimptomatici, externați după 10 zile de spitalizare, sau la cerere, câți au ajuns la Terapia intensivă și câți au fost declarați vindecați conform ”legislației în vigoare”.

Ar fi interesant de adunat aceste cifre, spre delicilul iubitorilor de statistică. Cu atât mai mult cu cât 2 plus 2 niciodată n-au făcut patru! (O vagă bănuială îmi spune că am depășit nu doar ”recolta la hectar”, dar și ”cincinalul în patru ani și jumătate.” Prietenii știu, da?)

Seară de seară reprezentanții se aliniau strategic, ca să ne învețe regulile și să ne enumere restricțiile cu toate consecințele grave în caz de nerespectarea lor.

Ba veneau fără mască, îngrămădiți, ba distanțați, și cu măștile indisciplinate de sub care le ieșea nasul …

Ni s-a spus să ne spălăm pe mâini, să purtăm mască și păstrăm distanța socială! Poate distanța fizică ar fi fost mai de folos, în schimb falimentul firmelor, șomajul, au reușit să adâncească și distanța…socială!

Omul – din născare – se teme de necunoscut. Cu cât vin știri mai sumbre și capătul tunelului e tot mai departe, cu atât mai tare crește frica. Spaima pune stăpânire pe oameni și de aici până la gesturi necugetate nu mai e decât un pas.

Mi-a fost dat să ascult câteva cazuri povestite de oameni disperați, care au simțit nevoia să mi se destăinuie, dar nu ar fi vrut pentru nimic în lume ca povestea lor să vadă lumina zilei.

Bâlbăiala de la începutul pandemiei, pacienți plimbați de la un spital la altul, oameni care n-au mai scăpat cu viață…Cineva , cândva poate că va vorbi despre asta.

(va urma)