Toată seara urmăream cu atenție orice zgomot, cât de mic, în speranța că voi surprinde fantoma intrând în bloc. Ceasul turn a bătut miezul nopții și nu s-a întâmplat nimic. A trecut ora unu și fantoma n-a venit. Liniștea și oboseala m-au legănat într-un somn cu atât mai dulce, cu cât aveam de recuperat orele de nesomn din noaptea trecută.

Pe la trei jumate însă…oră total nepotrivită pentru o fantomă care se respectă, se aud voci și râsete pe aleea de sub geam. Trezită din somn, abia acum am realizat cât de adâncă a fost liniștea! O fi chefliii de la restaurantul din apropiere-mi-am zis, încercând să-mi reiau somnul. Numai că vocile au devenit mai stridente, apropiindu-se de intrare, iar pe casa scărilor râgâielile și bombăielile mi-au dat de înțeles că a revenit fantoma!

• Să mă descalț, nu mă descalț, ce … mea!

• Ce cald e aici! După zăpușeala din timpul zilei se simțea răcoarea nopții. Căldura se pare că s-a strâns cuminte în apartament.

• Dragooooș, n-ai o…a răcnit cel cu vocea mai groasă.

Vorbe presărate cu râgâieli, gâfâieli, semn că totuși s-au descălțat în cele din urmă. Judecând după zgomote se verifică frigiderul.

• Dragoooș…n-ai…

• Nu mai am nimic! – răspunde acesta.

Se aud cărțile trântite de masă, sticle, bombăneli și obișnuitele râsete și hăhăieli în canon.

• Dragooooș, dă-mi și mie din nimicul tău!- se aude vocea autoritară a celui mai vesel.

În câteva minute după invadarea apartamentului inexplicabil, veselia atinge cote maxime. Fantomele râd din ce în ce mai tare.

Inchid geamul, îmi pun căștile ….Fantoma de la Operă.

Dimineața nici urmă de vizitatorii nocturni. Când și cum s-au evaporat? Ce o fi acolo? Casă conspirativă?